Sergiu Constantin Enea

Consideraţii despre podoabele neo-eneolitice descoperite în spaţiul românesc

Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică

Rezumat

Podoabele, indiferent de perioada istorică în care au fost confecţionate şi etalate, au avut darul să atragă imediat atenţia. Prin textul de faţă ne-am propus să analizăm, într-un mod unitar, o categorie deosebită de artefacte, anume podoabele neolitice şi eneolitice din spaţiul românesc. Chiar dacă spaţiul cronologic şi geografic este destul de întins, considerăm că este binevenită realizarea unui repertoriu care să cuprindă, laolaltă, podoabele confecţionate din aur, aramă şi pe cele din alte materiale (scoică, os, corn ş.a.). Dacă despre piesele de aur şi aramă putem spune că am încercat să le reunim pe toate în repertoriu, nu acelaşi lucru îl putem afirma şi despre podoabele confecţionate din alte materiale (în anexa 7 am adunat mai ales podoabele care au fost descoperite în necropole, precum şi unele podoabe descoperite în aşezări, aşa că, din acest punct de vedere ne recunoaştem limitele).

Datele referitoare la aceste artefacte (şi reunite în anexe) au fost adunate din literatura de specialitate; un rol important în analiză l-a avut repartizarea spaţială a podoabelor. Considerăm că funcţionalitatea podoabelor analizate pe lângă cea ornamentală, era şi simbolică; în funcţie de contexte şi asocieri de piese, podoabele constituiau şi însemne ale prestigiului social al celor care le deţineau (aspect mai evident în cazul practicilor funerare şi tezaurelor/depozitelor).