#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Simion CARP, Ghenadie CHIRIŢA, Terentie CARP, Ecaterina GÎRBU

Tradiții militare (trecut, prezent, viitor)

Biblioteca „Tyragetia” XXII, Chișinău, 2013, 375 p. ISBN 978-9975-80-703-6.

Autorii volumului Tradiții militare (trecut, prezent, viitor), și-au fixat drept scop principal să adune, să selecteze, să ordoneze, să analizeze, să evidențieze și să sintetizeze, în măsura posibilului, toate sursele documentare și să includă în circuitul științific tradițiile militare, faptele militare, arta militară, manifestările de vitejie, curaj și spirit de sacrificiu demonstrate de înaintașii noștri pe câmpurile de luptă, pentru a spori gloria și onoarea ostășească.

Lucrarea, în forma în care a fost realizată de autori, cuprinde laturile esențiale ale problematicii tradițiilor militare. Ea are menirea de a include în circuitul științific, educațional, didactic și cultural vechile tradiții militare, dar și de a sintetiza și a reconstitui, în baza acestora, un stil de luptă contemporan absolut necesar pentru orientarea militaro-patriotică a tinerei generații și pentru crearea unei noi școli naționale de luptă corp la corp.

În baza unui bogat material documentar, identificat în diferite categorii de surse (izvoare scrise, antice și medievale, basoreliefuri, pictură murală etc.), adunat cu multă competență, este reconstituită istoria militară a predecesorilor, evidențiind reale posibilități de utilizare a gloriei ostășești pentru educația patriotică a studenților și a viitorilor apărători ai patriei.

Lucrarea prezintă cercetări în domenii precum istoria, cultura, tradițiile, artă militară, pedagogia, cu concluzii și sinteze bine argumentate, cu scoaterea în evidență a unor concepții ce se încadrează în parametrii unor idei naționale, lucru important pentru concetățenii noștri din țară și de peste hotare. Aici sunt descrise unele evenimente, războaie, conflicte armate ce nu se regăsesc în manualele de istorie, cu prezentarea unor materiale de arhivă inedite, scrisori de război, liste ale basarabenilor participanți la războaiele de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, dar și de personalități notorii ce au contribuții la evoluția istoriei și culturii naționale și universale. De asemenea, sunt descrise și analizate tradițiile militare și tacticile de luptă care au fost incluse în istoria artei militare universale. În lucrare este prezentat, într-o paradigmă plastică deosebită, portretul conaționalului nostru cu trăsăturile lui pozitive.

Conf., dr. Ion Tentiuc