În linii mari, această perioadă poate fi definită „epoca marilor reforme”. Eşecul suferit de împăratul Rusiei Nicolai al II-lea (1825-1855) în Războiul Crimeii a  impus autocraţiei ruse o serie de reforme: ţărănească (1861), judecătorească (1861), administrativă (1864) etc., care, însă, au fost introduse în Basarabia mai târziu decât în alte gubernii ale imperiului. Cea mai radicală reformă a fost cea administrativă, prin crearea organelor de „zemstvă” (1869), element absolut nou în gospodăria locală; Basarabia îşi pierde caracterul ei de provincie „privilegiată”, devenind  simplă gubernie ţaristă (1873); apar însemne de progres în viaţa Basarabiei: linia telegrafică Odesa-Chişinău (1861), primele segmente de cale ferată (1868).