Deopotrivă cu dezvoltarea culturii materiale, a comerţului, meşteşugurilor, oraşelor, pe parcursul acestor două secole se dezvoltă şi cultura spirituală.

Apar primele cronici moldoveneşti (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), se introduce limba română în biserică, este deschisă prima tipografie (1642), unde este editată prima carte în limba  băştinaşilor - Cazania lui Varlaam (1643).

La 1646  apare  Pravila lui Vasile Lupu, o carte monumentală a literaturii juridice din Moldova.

O personalitate ştiinţifică remarcabilă a fost Nicolae Milescu-Spătaru, care a scris circa 30 de lucrări ştiinţifice.

Cea mai vastă operă de cultură românească a epocii o constituie cea a lui Dimitrie Cantemir (1710-1711), care a dus faima Moldovei în lume.

La mijlocul secolului al XVIII-lea înfăptuiesc marile reforme social-economice şi administrative ale lui Constantin Mavrocordat (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749; 18 iunie- 4 decembrie 1769;  care pun bazele  modernismului în Moldova.