#Exponatul Lunii

Planta viţa de vie, răspândită în prezent practic pe întreg globul pământesc, îşi are începuturile în perioada geologică cretacee/cretaceous superioară, când pe Terra au apărut speciile Vitis Linn (era Mezozoică) şi, mai târziu, Vitis Vinifera L., ultima atribuindu-se deja la plantele agricole de cultură. Originea viţei de vie cultivate - Vitis vinifera L. - majoritatea cercetătorilor o leagă de specia sălbatică de pădure Vitis sylvestris Gmel. Lăstărişuri ale Vitis sylvestris Gmel se întâlnesc încă sporadic în crângurile din lunca Prutului şi ale Nistrului.

În perioada Precucuteni III - Trypillia A (cca. 4750-4600 a. Chr.) s-a documentat fără dubii prezenţa seminţelor de struguri cultivați pe ceramica aşezării Ruseştii Noi I, stratul I, cuptorul A, constând dintr-o amprentă de semință pe un fragment de ceramică, având ciocul alungit de specie domesticită Vitis vinifera L. O altă amprentă de semință de Vitis vinifera L este documentată în așezarea Vărvăreuca VIII, asesizată pe un perete de vas pictat din etapa Cucuteni B - Trypillia CI (3800-3500/3300 a. Chr.).
În luna octombrie, cu prilejul Zilei Naționale a Vinului, Muzeul Național de Istorie a Moldovei vă propune spre atenția dumneavoastră o relicvă unicat în sud-estul Europei. Exponatul provine din așezarea Brînzeni VIII ,,Sâiece", aparținând culturii Cucuteni-Trypillia și datată cu faza Cucuteni AB2 - Trypillia B2 (ca. 4050-3800 a. Chr.), localizată în satul Brânzeni, raionul Edineț. Situl este situat la 2 km sud-vest de localitate într-un triunghi format de confluența râuleților Racovăț, Drobiște și drumul local L36 Bădragii Vechi-Brînzeni. Amplasată pe un teren cu 25-30 metri deasupra văii. A fost descoperit în 1966 de arheologul Nicolaie Chetraru. Fiind investigată prin săpături arheologice în perioada 1978-1980 de către Vsevolod Marchevici.
Piesa lunii octombrie este o amprenta de frunză de vie ce a fost descoperită în 1980, aceasta provine din groapa numărul 5, cercetată parțial, ce avea adâncimea maximă de 155 cm. Din același complex arheologic situat lângă locuința numărul 1 provin și mai multe semințe de viță de vie fapt menționat în raportul de săpătură.
Amprenta de frunză de viță de vie apare pe o lipitură de lut grosier, ars, este zgurificată în urma arderii secundare, culoare roșiatică, având forma rectangulară neregulată, aplatizată. Suprafața exterioară denivelată, zgrunțuroasă. Suprafața amprentei este netezită, nervurile frunzei fiind foarte bine evidențiate. Având următoarele dimensiuni: diametrul lungime: 99 mm; lățime: 110 mm; grosimea: 28-31 mm, exponatul ne prezintă în toată splendoarea o amprentă autentică de frunză de viță de vie. Unii cercetătorii atribuie amprenta viței de vie domesticite Vitis vinifera L alții fiind mai sceptici o considera de specie sălbatică. Cu toate astea fiind descoperită într-un context arheologic foarte clar și bine documentat, împreună cu semințe de struguri lângă o locuință este o dovadă ce ne permite să afirmăm că vița de vie făcea parte din viața comunităților cucuteniene acum 6000 de ani în urmă. Odată cu aceste descoperiri putem afirma că procesul de domesticire și de creare a strugurilor de masă este în plin proces de dezvoltare. Diversitate formelor ceramice cucuteniene cât și pictura unora din ele ne sugerează fără dubii utilizarea lor ca recipiente pentru diverse lichide. Respectiv apariția vinului la comunitățile cucuteniene poate fi luată în discuție.

Tur Virtual

Expoziții

„Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia”

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (România)

27 septembrie – 27 octombrie 2026

În perioada 27 septembrie - 27 octombrie 2026, Muzeul Național de Istorie a Moldovei organizează, în cooperare cu Muzeul de Istorie a Satului Avdarma, Fundația Academia Civică din București și Fundația Hanns Seidel - Republica Moldova, prezentarea expoziției foto-documentare „Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia" la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, România.

Expoziția este dedicată uneia dintre cele mai tragice pagini din istoria regimului totalitar-comunist. Prin documente, imagini și mărturii, demersul expozițional evidențiază premisele, cauzele și consecințele dramatice ale foametei din sudul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, contribuind la o mai profundă înțelegere a acestui flagel în comunitățile găgăuze și la păstrarea memoriei victimelor.

Foametea din anii 1946-1947 a fost provocată de factori naturali și politici. Seceta severă din anii 1945-1946 a compromis recoltele și a redus drastic producția de cereale. Totuși, rolul decisiv l-au avut politicile economice represive ale regimului sovietic, care au impus gospodăriilor țărănești livrări obligatorii de produse agricole către stat.

Consecințele au fost dramatice: aproximativ 200.000 de oameni și-au pierdut viața, ceea ce reprezenta circa 10% din populația republicii. Începând cu toamna și iarna anului 1946, în sudul RSS Moldovenească se înregistrau zilnic decese cauzate de distrofie și epuizare fizică. Situația a atins proporții alarmante - în raionul Vulcănești, în doar 15 zile din decembrie 1946 au murit 70 de persoane, iar în ianuarie 1947 numărul victimelor a crescut la aproape 900. În raionul Ceadâr-Lunga au fost înregistrate 15 decese în satul Tomai, 25 în Chiriet-Lunga, 13 în Beșghioz și 21 în Gaidai. În ianuarie 1947, numărul victimelor a crescut dramatic: 893 în Vulcănești, 825 în Congaz, 567 în Taraclia și 770 în Ceadâr-Lunga. La 11 februarie 1947, o notă informativă privind situația din ținutul Cahul consemna că, în satele cu populație găgăuză, în lunile ianuarie și februarie, pierise până la 30% din populație, fiind solicitate măsuri urgente pentru a preveni noi pierderi de vieți omenești.

În atenția publicului larg sunt aduse mărturii, fotografii și documente, multe dintre ele prezentate în premieră, valorificate din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, al Muzeului de Istorie a satului Avdarma și din fondurile Agenției Naționale a Arhivelor.

„Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia" este un demers de recuperare a memoriei colective și un act de justiție simbolică dedicat victimelor Marii Foamete din RSS Moldovenească. Memoria acestora este evocată în localitățile din UTA Găgăuzia începând cu anul 2019, în data de 19 octombrie. Din anul 2022, întreaga societate din Republica Moldova marchează această tragedie în a treia sâmbătă a lunii aprilie.

Expoziția „Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia" va putea fi vizitată între 27 septembrie - 27 octombrie 2026, în spațiul expozițional de la etajul I al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (str. Corneliu Coposu nr. 4, Sighetu Marmației, România).

***

Expoziția a fost realizată în cadrul proiectului „Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia", inițiat de Muzeul de Istorie a satului Avdarma în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, în cadrul Programului Național „Acces la Cultură - 2025" al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.