#Exponatul Lunii

Șiragul de mărgele expus provine din complexul funerar nr. 6 din tumulul nr. 4, cercetat în anul 1982 de către dr. hab. Eugen SAVA în apropierea orașului Taraclia. Mărgelele au fost găsite în zona toracelui defunctului, fapt ce indică purtarea lor în colier și păstrarea poziției inițiale în cadrul inventarului funerar.
Colierul este alcătuit din 11 piese confecționate integral din faianță egipteană. Opt dintre acestea au formă sferică și sunt decorate cu incizii verticale, care formează între 14 și 21 de nervuri reliefate. Diametrul lor variază între 13 și 20 mm. Alte două piese sunt reprezentări de scarabei, cu dimensiunea de 23,5 × 19,5 mm, iar ultima componentă este o mărgică-pandantiv cilindrică aplatizată, prevăzută cu o incizie verticală mediană, și are dimensiunea de 22 × 9 mm. Cromatica pieselor variază de la albastru deschis la albastru închis și nuanțe violacee, caracteristice degradării și variațiilor glazurii specifice faianței egiptene.
Faianța egipteană reprezintă un material artificial pe bază de cuarț, acoperit cu o glazură alcalină de culoare albastră sau verde-albăstruie, utilizat pe scară largă în Egiptul antic și ulterior răspândit în spațiul mediteranean și pontic prin intermediul schimburilor comerciale. În primele secole ale erei noastre, astfel de obiecte constituie indicatori importanți ai contactelor culturale și economice dintre lumea mediteraneană și comunitățile din regiunea nord-pontică.
Prin caracteristicile sale tipologice, tehnologice și simbolice, șiragul de la Taraclia reprezintă un artefact deosebit de valoros pentru studiul relațiilor interculturale, al mobilității bunurilor de prestigiu și al practicilor funerare ale comunităților sarmatice din primele secole ale erei noastre (sec. I-II).

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Vernisajul expoziției „Foametea din 1946–1947. Istorie și memorie în Găgăuzia”

7 aprilie 2026

În data de 7 aprilie 2026, Muzeul Național de Istorie a Moldovei a organizat vernisajul expoziției foto-documentare „Foametea din 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia", dedicată uneia dintre cele mai tragice pagini ale istoriei regimului totalitar-comunist. Demersul expozițional a adus în fața publicului larg documente, fotografii, mărturii privind cauzele și consecințele foametei din anii 1946-1947 în sudul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, contribuind la o mai bună înțelegere a acestui flagel în comunitățile găgăuze.

Evenimentul a reunit istorici, cercetători, muzeografi, reprezentanți ai societății civile, precum și descendenți ai familiilor afectate direct de foamete, creând o platformă interdisciplinară de reflecție asupra memoriei traumatice. Expoziția se înscrie într-o serie mai largă de acțiuni comemorative desfășurate la nivel național, dedicate cinstirii memoriei celor peste 200.000 de victime ale foametei din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, subliniind necesitatea condamnării acestor politici ca forme de represiune și crime împotriva umanității.

În cadrul inaugurării, dr. Anatol Țăranu, unul dintre primii istorici care au abordat sistematic fenomenul foametei în baza documentelor de arhivă, a contextualizat tragedia din perspectivă comparativă, evidențiind caracterul disproporționat al mortalității din Basarabia în raport cu alte regiuni ale Uniunii Sovietice. Potrivit acestuia, deși seceta și distrugerile postbelice au afectat întregul spațiu sovietic, rata mortalității în Basarabia a atins aproximativ 10% din populație, comparativ cu 0,45% în Rusia, demonstrând utilizarea foametei ca instrument deliberat de control social și reprimare a populației.

Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Alexandru Postica, a accentuat persistența în mentalul colectiv a traumelor colective generate de foametea din anii 1946-1947 și a pledat pentru adoptarea unei hotărâri parlamentare care să recunoască oficial foametea drept formă de represiune politică, subliniind importanța reparației morale și juridice a victimelor și a urmașilor acestora.

Fondatorul Muzeului de Istorie al satului Avdarma, Ignat Cazmalî, a prezentat rezultatele investigațiilor documentare realizate la nivel comunitar, relevând mecanismele prin care colectivizarea forțată și refuzul de a se supune politicilor de stat au fost sancționate prin privarea de hrană. Concluziile cercetării indică faptul că foametea nu a fost un fenomen accidental, ci o consecință directă a funcționării sistemului totalitar sovietic.

La rândul său, Olga Trandafilova, directoarea Muzeului de Istorie a satului Avdarma, a evidențiat dificultățile metodologice și responsabilitatea etică implicate în abordarea unui subiect de o asemenea sensibilitate, subliniind rolul instituțiilor muzeale în promovarea libertății de exprimare, a cercetării istorice critice și a educației memoriei într-un stat democratic.

Expoziția este deschisă publicului până la 30 aprilie 2026 și poate fi vizitată în spațiul expozițional de la etaj al Muzeului Național de Istorie a Moldovei (str. 31 August 1989, nr. 121A).

Proiectul expoziției „Foametea din anii 1946-1947. Istorie și memorie în Găgăuzia" a fost realizat de Muzeul de Istorie al satului Avdarma în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, cu sprijinul Programului Național „Acces la Cultură 2025" al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.