#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Expoziții

„Zeițe și războinici: 100 de ani pentru Marija Gimbutas”

Lietuvos nacionalinis muziejus

23.09.2021–13.03.2022

Expoziția „Zeițe și războinici" deschisă în House of Histories o prezintă pe Marija Gimbutas (1921-1994), cel mai faimos arheolog lituanian din lume, precum și perspectivele sale științifice.

Vizitatorii expoziției vor afla despre cele două ipoteze fundamentale ale savantului cu privire la dezvoltarea și identitatea culturii europene, care i-au adus recunoașterea globală și au dat naștere unor noi mișcări academice și sociale.

În urmă cu 8.000 de ani, primii agricultori au început să se răspândească în partea de sud-est a Europei, aducându-și cunoștințele, obiceiurile, principiile de coexistență și animalele domestice din Orientul Mijlociu. După ce s-au adaptat condițiilor naturale, au stabilit relații cu comunitățile de vânători-pescari, o cultură unică - denumită de Marija Gimbutas Vechea Europă - a început să se dezvolte în zona care se întinde din Grecia până în regiunea Carpaților. Chiar dacă acolo a înflorit o mare diversitate de arte și tehnologii, au fost evidente și anumite trăsături comune: așezări mari care au existat de secole; specializări în ceramică, metalurgie și diverse alte meșteșuguri; comerț și chiar scriere rudimentară. Cu toate acestea, cel mai important punct a fost că viața acestei societăți se baza pe cultul zeițelor, religia Zeiței fiind dominantă.

Această civilizație și-a încetat existența când oamenii culturii Tumulilor au început să vină din stepe acum 6.000 de ani. Aceștia erau nomazi pastorali înarmați cu pumnale, topoare și arcuri, identificabile din obiceiurile lor specifice de înmormântare. Limba indo-europeană, tradițiile patriarhale și percepția tripartită asupra lumii pe care le răspândesc formează acum o parte integrantă a fundamentului culturii europene moderne.

În expoziție, ipotezele Marijei Gimbutas care definesc transformarea culturală europeană sunt ilustrate cu acele descoperiri arheologice pe care s-a bazat cercetătoarea. Aceste exponate unice au ajuns în Lituania - la House of Histories - din optsprezece muzee și instituții europene diferite, inclusiv 56 de piese din patrimoniul argheologic al Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

A treia parte a expoziției este la fel de importantă. Se concentrează pe personalitatea Marijei Gimbutas și viața ei; asupra femeii care s-a retras din Lituania pentru a scăpa de ocupația sovietică, care a suportat greutățile migrației, dar nu și-a neglijat niciodată visele și a devenit un savant de renume mondial. Viața ei constituie o poveste absolut extraordinară.

În imagine: Figurină antropomorfă, cultura Hamangia, 5000-4600 î.Hr., Baia, județul Tulcea, colecția Muzeului Național de Istorie a României, inv. Nu. 11662, © MNIR 2021, foto: Marius Amarie

Sursa: https://lnm.lt/en/events/international-exhibition-goddesses-and-warriors-100-years-to-marija-gimbutas/