#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Expoziții

„Complexul arheologic Dănceni: 50 de ani de la demararea cercetărilor de teren”

Expoziție dedicată Zilei Internaționale a Monumentelor și Siturilor

17 aprilie – 12 mai 2024

Muzeul Național de Istorie a Moldovei anunță deschiderea expoziției tematice „Complexul arheologic Dănceni: 50 de ani de la demararea cercetărilor de teren". Vernisarea expoziției va avea loc în data de 17 aprilie 2024, la ora 11.00, etaj II, Hol.

Expoziția este organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la demararea cercetărilor arheologice în așezarea Dănceni I și în necropola Dănceni II din preajma satului Dănceni, raionul Ialoveni. Așezarea Dănceni I a fost descoperită în anul 1958 de către Isac Rafalovici, situl fiind atribuit culturii medievale timpurii. Mai târziu, în 1964, Valentin Dergacev a stabilit că acest sit conține și un nivel cronologic din perioada neoliticului, care a fost atribuit culturii ceramicii liniare, care reprezintă o creație a primilor agricultori din Europa (sfârșitul mileniului VI a. Chr.).

Săpăturile arheologice sistematice în așezarea de la Dănceni I și necropola de la Dănceni II au fost inițiate în anul 1974 în legătură cu demararea lucrărilor de amenajare a imensului lac de acumulare Dănceni, acestea fiind coordonate de Isak Rafalovici (1974-1976 și 1978), iar ulterior de Natalia Golțeva (1979), Olga Larina și Valentin Dergacev (1980).

Cercetările realizate au demonstrat că situl Dănceni I este pluristratigrafic, cuprinzând vestigii din perioada neoliticului, epoca bronzului, evul mediu timpuriu (secolele VI-VII și secolele X-XII) și evul mediu târziu (secolele XV-XVII). Având în vedere suprafața impresionată cercetată în acest sit, de 3254 m2, se constată că așezările atribuite neoliticului (mileniul VI î. Hr.) și evului mediu timpuriu (secolele V-VII) din acest complex arheologic, se înscriu printre cele mai intens cercetate în Republica Moldova. În cadrul acestui sit, în urma investigațiilor arheologice, au fost identificate urme de la 23 de construcții locative și gospodărești din perioada neoliticului și vestigiile a peste 100 de construcții din perioada medievală timpurie, fiind obținută, în același timp, și o colecție impresionantă de vase ceramice, unelte din silex, os, corn, dar și un material reprezentativ arheozoologic.

Pe de altă parte, s-a constatat, că necropola Dănceni II se înscrie în rândul celor mai mari situri funerare cunoscute în Republica Moldova, aici fiind descoperite 405 de înmormântări umane, cea mai mare parte (338) aparținând perioadei romane, fiind atribuită culturii Sântana de Mureș-Cerneahov din secolele III-IV.

Necropola Dănceni II este cea mai mare dintre necropolele din perioada romană cercetate în spațiul dintre Nistru și Prut. Printre materialele obținute, pe lângă impresionanta colecție de ceramică, merită a fi menționate podoabe din metal (inclusiv aur și argint), cupe din sticlă și piepteni din corn. Unul dintre cele mai enigmatice obiecte este o urnă funerară decorată cu ștanțe în formă de semilune, svastici, cruci, rozete, care, potrivit unei versiuni, ar reprezenta un calendar antic.

Pe lângă înmormântările din perioada romană, în suprafața cercetată a necropolei de 8415 m2, au fost descoperite, de asemenea, complexe funerare din epoca bronzului (cultura Usatovo, cultura Catacombelor, cultura ceramicii cu brâie în relief - Babino) și epoca fierului timpuriu (un orizont traco-scitic).

Înmormântările din epoca bronzului timpuriu ale culturii Usatovo (al treilea sfert al mileniul IV a. Chr.) formează o necropolă compactă cu ceramică pictată, obiecte de bronz și de corn. O înmormântare a culturii catacombelor (mijlocul mil. III a. Chr.) a fost însoțită de un castron modelat cu mâna cu un decor bogat. Complexe din epoca bronzului mijlociu (cultura Babino, sfârșitul mileniului III - începutul mileniului II a. Chr.) conținea trei vase modelate cu mâna, dintre care unul este decorat cu niște "semne misterioase".

Inventarul înmormântărilor din epoca fierului timpuriu (secolele VI-V a. Chr.) este format din arme (vârfuri de lance, vârfuri de săgeți), piese de harnașament, unelte (cuțite) și ceramică (ceramică modelată cu mână și la roata), fiind, fără îndoială, o necropolă a militarilor. Cea mai recentă înmormântare din necropolă, cu podoabe, inclusiv două fibule mari digitale și o brățară de bronz, aparține unei femei, fiind datată la începutul secolului al VI-lea.