#Exponatul Lunii

Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).

Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.

Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.

Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.

Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).

Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:

1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint
2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint
3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint

Tur Virtual

Axa Cronologică

Epoca bronzului

(începutul mileniul al III-lea - sfârșitul mileniului II a.Chr.)

Epoca bronzului este o perioadă cultural-istorică caracterizată prin apariția și răspândirea pieselor din bronz – primul metal creat artificial. În zona carpato-nistreană primele obiecte de bronz apar la începutul mileniului al III-lea a. Chr. Cea mai largă răspândire ele au avut în etapele finale ale epocii. De rând cu piesele din bronz cultura materială mai este reprezentată prin vase ceramice de diferite forme, cu sau fără decor, dar și unelte de piatră, os și corn. Un element distinctiv pentru această epocă sunt complexele funerare în formă de tumuli.

Epoca bronzului este constituită din trei etape, fiecare cu trăsături particulare ale culturilor arheologice care le alcătuiesc.

Etapa timpurie a bronzului (mijlocul mileniului III - începutul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura mormintelor cu ocru (Jamnaja) purtătorii cărora sunt identificați cu indoeuropenii arhaici [7]. În această etapă mai sunt incluse cultura mormintelor în catacombe [1] și cultura Edineț [5, 6]. În cultura materială a populației se remarcă prezența topoarelor de luptă cu suprafața prelucrată impecabil [1].

Etapa mijlocie (începutul mileniului II - mijlocul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura Ceramicii ornamentate cu multe brâie de origine euroasiatică și cultura Komarov [8], ultima fiind o expresie periferică a culturilor epocii bronzului din Polonia și Ucraina de Vest.

Etapa târzie (mijlocul mileniului II – sfârșitul mileniului II a.Chr.) se caracterizează prin apariția complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni care a îmbinat elemente de origine euroasiatică și carpato-balcanice, inclusiv vase cu torți [9]. Purtătorii acestui complex cultural ocupau un teritoriu vast – din stepele nord-pontice până în Podișul Transilvaniei. Ocupația de bază a acestor comunități era păstoritul. O trăsătură distinctivă a etapei finale sunt depozitele de bronzuri. În fondurile Muzeului se păstrează mai multe piese cu valoare de unicat – topoare, pumnale, seceri, ace, vase, podoabe și piese votive [2, 3, 4].

1. Topor-ciocan de luptă, cultura catacombelor