#Exponatul Lunii

Exponatul reprezintă o amforă unicat, descoperită în anul 1984 în așezarea Șuri I (satul Șuri, r-nul Drochia) fiind atribuită culturii arheologice Cucuteni-Tripolie (mil. V-IV a. Chr.). Pentru prima dată, amforele cu ornament „facial" apar în complexele ceramice din perioada de înflorire a civilizației Cucuteni-Tripolie (începutul mileniului IV a.Chr.) fiind prezente până la dispariția acestei culturi (ultimul sfert al mileniului IV a.Chr.).

Acest tip de amforă este cunoscut în literatura de specialitate și ca: „urnă facială", amforă cu ornament de tip „chip de bufniță", amforă cu ornament „facial" sau „amforă facială". Denumirea se datorează atât ornamentului specific cât și formei tronconice sau rotunjite a corpului. Decorul de pe vas a fost interpretat ca fiind capul unei bufnițe (cercurile mari de pe laturile mânerelor ar reprezenta ochii, iar mânerele - ciocul). Cu aceeași probabilitate, decorul poate prezenta imagini ale unor creaturi mitologice cu două sau cu patru fețe, de caracter antropomorf, zoomorf sau ornitomorf, specifice panteonului culturii Cucuteni-Tripolie.

Originea amforelor cu ornament „facial" poate fi găsită în vasele antropomorfe cu două fețe și corp rotunjit, prevăzute cu două sau patru mânere, care redau două figuri feminine statuare, amplasate spate la spate. Se consideră că ele reprezintă principala zeitate feminină a panteonului Cucuteni-Tripolie - Zeița Mamă sau Zeița Universului, imaginată în două ipostaze diferite.

Prin formă și ornamentică, amfora facială reflectă credințele și viziunile predominante ale comunităților umane din toate timpurile privind structura Universului, reprezintă un adevărat poem mitologic despre originile Omului și al Pământului, idei/concepte ce se desfășoară în adevărate dimensiuni cosmice. Ornamentul stilizat antropo- și zoomorf de pe vas, desfășurat în două sau trei niveluri pe verticală și pe compartimentat în patru orizonturi, reprezintă Spațiului Cosmic, Centrul și părțile lumii cu Muntele Cosmic, Pământul și Cerul, Arborele Vieții, Soarele și Luna în diferitele ei faze etc. În spațiul ornamental al amforei sunt incluși, prin imagini, cei care îl locuiesc: animale, păsări sau simbolurile acestora. Cea mai importantă zonă ornamentală de pe amforă este spațiul dintre mânere. Ornamentul vasului reflectă una dintre cele mai semnificative teme ale credințelor comunităților culturii Cucuteni-Tripolie - tema legăturii indisolubile dintre Pământ și Cer.

Tur Virtual

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Axa Cronologică

Epoca bronzului

(începutul mileniul al III-lea - sfârșitul mileniului II a.Chr.)

Epoca bronzului este o perioadă cultural-istorică caracterizată prin apariția și răspândirea pieselor din bronz – primul metal creat artificial. În zona carpato-nistreană primele obiecte de bronz apar la începutul mileniului al III-lea a. Chr. Cea mai largă răspândire ele au avut în etapele finale ale epocii. De rând cu piesele din bronz cultura materială mai este reprezentată prin vase ceramice de diferite forme, cu sau fără decor, dar și unelte de piatră, os și corn. Un element distinctiv pentru această epocă sunt complexele funerare în formă de tumuli.

Epoca bronzului este constituită din trei etape, fiecare cu trăsături particulare ale culturilor arheologice care le alcătuiesc.

Etapa timpurie a bronzului (mijlocul mileniului III - începutul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura mormintelor cu ocru (Jamnaja) purtătorii cărora sunt identificați cu indoeuropenii arhaici [7]. În această etapă mai sunt incluse cultura mormintelor în catacombe [1] și cultura Edineț [5, 6]. În cultura materială a populației se remarcă prezența topoarelor de luptă cu suprafața prelucrată impecabil [1].

Etapa mijlocie (începutul mileniului II - mijlocul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura Ceramicii ornamentate cu multe brâie de origine euroasiatică și cultura Komarov [8], ultima fiind o expresie periferică a culturilor epocii bronzului din Polonia și Ucraina de Vest.

Etapa târzie (mijlocul mileniului II – sfârșitul mileniului II a.Chr.) se caracterizează prin apariția complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni care a îmbinat elemente de origine euroasiatică și carpato-balcanice, inclusiv vase cu torți [9]. Purtătorii acestui complex cultural ocupau un teritoriu vast – din stepele nord-pontice până în Podișul Transilvaniei. Ocupația de bază a acestor comunități era păstoritul. O trăsătură distinctivă a etapei finale sunt depozitele de bronzuri. În fondurile Muzeului se păstrează mai multe piese cu valoare de unicat – topoare, pumnale, seceri, ace, vase, podoabe și piese votive [2, 3, 4].

1. Topor-ciocan de luptă, cultura catacombelor