#Exponatul Lunii

Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).

Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.

Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.

Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.

Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).

Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:

1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint
2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint
3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint

Tur Virtual

Axa Cronologică

Epoca paleoliticului

(500 mii ani în urmă - 7 mii ani în urmă)

Epoca paleloliticului este divizată în trei perioade mari: paleoliticul inferior (500 mii-100 mii ani în urmă); paleoliticul mijlociu (100 mii-35 mii ani în urmă); paleoliticul superior (35 mii-10 mii ani în urmă). În prezent, patrimoniul paleoliticului inferior, este reprezentat în Muzeu prin colecțiile acumulate în circa 20 de stațiuni, din care cele mai reprezentative sunt cele din grotele de la Duruitoarea Veche, Ofatinți, Butești.

Paleoliticul mijlociu, sau epoca musteriană, este reprezentată de circa 60 de stațiuni localizate în grotele și peșterile de la Butești, Buzdugeni, Trinca ș. a., a căror materiale își ocupă locul distinct în fondurile și expoziția Muzeului [3].

În prezent sunt cunoscute circa 350 de stațiuni, datate în paleoliticul superior, unde s-au descoperit unelte din silex, os și corn [5, 6] din care este necesar de menționat cele de la Brînzeni, Bobulești, Ciuntu, Scoc, Gordinești, Ciutulești, Rașcov. În stațiunea de la Climăuți au fost descoperite locuințe la construcția cărora au fost utilizate oase de mamut. În perioada paleoliticului superior pentru prima dată sunt confecționate obiecte de artă – pandantive [2], figurine antropomorfe și zoomorfe [1, 4]. Epoca pietrei se încheie cu perioada mezolitică (10-7 mii ani în urmă).