Este perioada constituirii comunităților romanicilor (VI-VIII), a apariției primelor formațiuni prestatale (sec. IX-XII) și statale timpurii (sec. XIII-XIV), când a fost creată o bogată și variată cultură materială și spirituală. Din punct de vedere al cercetărilor arheologice perioada este reprezentată prin materiale descoperite în așezări, cetăți, orașe, necropole și în diverse tezaure.

Așezări și necropole din diferite perioade ale evului mediu au fost cercetate la Brănești, Hansca, Dănceni, Durlești, Lucașeuca, Molești, Petruha, Seliște, Scoc etc. Materialele descoperite în siturile arheologice demonstrează că ocupația principală a locuitorilor era agricultura și creșterea animalelor. De obicei acest inventar include diferite forme de vase ceramice brăzdare de fier, râșnițe, fusaiole, diverse podoabe, arme, inclusiv tunuri. Au mai fost descoperite  piese de import - bizantine, orientale și vest europene, printre care – amfore, monede, cruciulițe-encolpioane de bronz și argint.

Așezări fortificate și cetăți medievale se cunosc lângă localitățile Alcedar, Calfa, Echimăuți, Rudi ș. a.

Primele centre urbane de pe meleagurile noastre – Cetatea Albă, Orheiul Vechi și Costești - apar la sfârșitul secolului al XIII-lea, în perioada Hoardei de Aur. Aceste orașe care bat propria monedă devin importante centre politice, administrative și meșteșugărești, amplasate în lungul căilor comerciale internaționale care făceau legătura între Orient și Occident.

Descoperiri arheologice importante privind diverse aspecte ale vieții religioase au fost făcute în timpul cercetărilor în incinta mănăstirilor Căpriana, Orheiul Vechi, Ţâpova, Hâncu,  Curchi.