#Exponatul Lunii

Șiragul de mărgele expus provine din complexul funerar nr. 6 din tumulul nr. 4, cercetat în anul 1982 de către dr. hab. Eugen SAVA în apropierea orașului Taraclia. Mărgelele au fost găsite în zona toracelui defunctului, fapt ce indică purtarea lor în colier și păstrarea poziției inițiale în cadrul inventarului funerar.
Colierul este alcătuit din 11 piese confecționate integral din faianță egipteană. Opt dintre acestea au formă sferică și sunt decorate cu incizii verticale, care formează între 14 și 21 de nervuri reliefate. Diametrul lor variază între 13 și 20 mm. Alte două piese sunt reprezentări de scarabei, cu dimensiunea de 23,5 × 19,5 mm, iar ultima componentă este o mărgică-pandantiv cilindrică aplatizată, prevăzută cu o incizie verticală mediană, și are dimensiunea de 22 × 9 mm. Cromatica pieselor variază de la albastru deschis la albastru închis și nuanțe violacee, caracteristice degradării și variațiilor glazurii specifice faianței egiptene.
Faianța egipteană reprezintă un material artificial pe bază de cuarț, acoperit cu o glazură alcalină de culoare albastră sau verde-albăstruie, utilizat pe scară largă în Egiptul antic și ulterior răspândit în spațiul mediteranean și pontic prin intermediul schimburilor comerciale. În primele secole ale erei noastre, astfel de obiecte constituie indicatori importanți ai contactelor culturale și economice dintre lumea mediteraneană și comunitățile din regiunea nord-pontică.
Prin caracteristicile sale tipologice, tehnologice și simbolice, șiragul de la Taraclia reprezintă un artefact deosebit de valoros pentru studiul relațiilor interculturale, al mobilității bunurilor de prestigiu și al practicilor funerare ale comunităților sarmatice din primele secole ale erei noastre (sec. I-II).

Tur Virtual

Axa Cronologică

Evul mediu timpuriu. Perioada constituirii comunităților romanicilor, a apariției primelor formațiuni prestatale

(sec. VI - IX)

Este perioada constituirii comunităților romanicilor (VI-VIII), a apariției primelor formațiuni prestatale (sec. IX-XII) și statale timpurii (sec. XIII-XIV), când a fost creată o bogată și variată cultură materială și spirituală. Din punct de vedere al cercetărilor arheologice perioada este reprezentată prin materiale descoperite în așezări, cetăți, orașe, necropole și în diverse tezaure.

Așezări și necropole din diferite perioade ale evului mediu au fost cercetate la Brănești, Hansca, Dănceni, Durlești, Lucașeuca, Molești, Petruha, Seliște, Scoc etc. Materialele descoperite în siturile arheologice demonstrează că ocupația principală a locuitorilor era agricultura și creșterea animalelor. De obicei acest inventar include diferite forme de vase ceramice brăzdare de fier, râșnițe, fusaiole, diverse podoabe, arme, inclusiv tunuri. Au mai fost descoperite piese de import - bizantine, orientale și vest europene, printre care – amfore, monede, cruciulițe-encolpioane de bronz și argint.

Așezări fortificate și cetăți medievale se cunosc lângă localitățile Alcedar, Calfa, Echimăuți, Rudi ș. a.

Primele centre urbane de pe meleagurile noastre – Cetatea Albă, Orheiul Vechi și Costești - apar la sfârșitul secolului al XIII-lea, în perioada Hoardei de Aur. Aceste orașe care bat propria monedă devin importante centre politice, administrative și meșteșugărești, amplasate în lungul căilor comerciale internaționale care făceau legătura între Orient și Occident.

Descoperiri arheologice importante privind diverse aspecte ale vieții religioase au fost făcute în timpul cercetărilor în incinta mănăstirilor Căpriana, Orheiul Vechi, Ţâpova, Hâncu, Curchi.

Diverse podoabe medievale, inclusiv monede, au fost descoperite în cadrul unor tezaure găsite în mai multe localități din Republica Moldova. Importante sunt cele de la Făurești cu monede bizantine, de la Echimăuți cu podoabe de argint, tezaurul din lingouri de argint, descoperit recent la Orheiul Vechi, cel de la Cuhurești cu circa 800 monede, cercei, brățări și alte podoabe din perioada domniei lui Alexandru cel Bun, de la Bălțata, Saharna Veche etc.