Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.
În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".
Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.
În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.
Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.
Medaliile lui Carl Leberech din colecția Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Articolul este consacrat activității lui Carl Liberecht (1755-1828) care în anul 1779 vine din Berlin în Rusia pentru a activa în calitate de gravor. Ulterior, obținând titlul de academician a activat în calitate de medalier principal. Spre sfârșitul vieții sale i-a fost acordat titlul de Consilier de Stat, fiind decorat și cu ordinul Sf. Anna de gradul II. Cele mai importante lucrări ale lui se referă la epoca clasicismului și au fost consacrate unor evenimente istorice importante sau unor importanți funcționari de stat. Printre acestea pot fi menționate și medaliile „În cinstea lui Suvorov” (1791), „Pacea cu Turcia” (1791), ca și cea de-a treia medalie „ Pentru moralitate înaltă și succese în științe”, aflate în colecția MNAIM. Creația lui Carl Leberecht reprezintă un bilanț specific în dezvoltarea artei medaliere rusești din secolul al XVIII-lea și reflectă nivelul de dezvoltare a acesteia la hotarul dintre două epoci.
Ирина Гончарова
Medalia lui G. Haupt „Bătălia de la Kališ” din colecția Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.