Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.
Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.
Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.
Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Veronica Perju, Livia Ermurachi
Prima fază de edificare a fortificației de la Horodca Mică
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
During four years time (2006-2009) regular investigations were undertaken in the area covered by the defensive line at Horodca Mică. We would like to emphasize that our field observations suggest the existence of several stages of fortification of the same space and what is visible today in the form of a hill of impressive dimensions, preceded by an adjacent ditch, are only ruins of the final phase of this defensive system. Since the stratigraphic picture is too complex to be present in its entire form (even preliminarily), we decided to focus on some particular aspects which can be introduced to an academic audience with sufficient confidence. Therefore we only focused on the first stage of fortification of the promontory of Horodca Mică.
To prove out point we present, primarily, a number of objective observations registered on the ground. Secondly, we explain our vision about how the defensive system was built in the first phase. Finally, we will analyze the techniques and materials used in constructions and their existing analogies, the available chronological markers, and the fate the fortification had.
In conclusion, we affirm that a complex defensive system was arranged in this space. The construction was based on a wooden case extended over 4.3 meters, and was filled up with soil that was excavated from its front. This formed a ditch measuring 7.8 meters at the opening and of 2.7 meters at its maximum depth. It should be noted that the ditch was at 3.7 meters distance from the limit of construction, forming in this way the traditional berm for such defensive systems. Similar edifices could be reported in the eastern Carpathian area and neighboring areas during the whole Latène period.
List of illustrations: Fig. 1. Horodca Mică: 1 - Horodca Site location; 2 - topographic sketch of sections location drown in 2006-2009 years. Fig. 2. Horodca Mică. Section nr. 1 in the area of I phase of fortification. Plan and profile. Fig. 3. Horodca Mică 2009. Plan and profiles of the complexes from section nr. 1. Fig. 4. Horodca Mică. Sight of the fortified enclosure: 1 - Southern view; 2 - Western view. Fig. 5. Horodca Mică. Sight of the bastion: 1 - Southern view; 2 - Western view. Fig. 6. Horodca Mică: 1 - sequence of research process of defensive system; 2 - Southern view of the section nr. 1 after releasing the beginning few layers. Fig. 7. Horodca Mică. Sight of the fortification: 1 - Northerly view; 2 - Southern view. Fig. 8. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the West profile ith delimitation of the various phases of construction. Fig. 9. Horodca Mică. The West profile of the section nr 1 with traces of defensive, I phase construction. Fig. 10. Horodca Mică: 1 - sight of the burnt, clay concentration; 2 - view of the coal strip detected under agglomeration of soldering. Fig. 11. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - sight of the West profile in the area of the ruins of the I phase construction; 2 - the agglomeration of soldering and wood coal. Fig. 12. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - delimitation of the ground lenses between I phase of the constructions damage and II phase; 2 - the I phase ditch in the investigations process. Fig. 13. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - the plan of the complexes nr. 26 and nr. 27 from Southern extreme of the I phase; 2 - The section of the complexes nr. 26 and nr. 27. Fig. 14. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the ditch were was identified complexes nr. 44 and 46: 1 - a general view; 2 - sight of the Eastern view; 3 - sight of the Western view. Fig. 15. Horodca Mică. Section nr. 1: 1 - sight of the complex nr 46 in the discovery phase; 2 - sight of the discovered complex nr. 46 and complex nr. 44 in the investigations process; 3 - sight of the complexes nr. 46 and 44. Fig. 16. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the discovery phase of complexes nr. 28 and nr. 29: 1 - a general view of the both complexes; 2 - complex nr. 28; 3 - complex nr. 29. Fig. 17. Horodca Mică. Section nr. 1. Complexes nr. 28 and nr. 29: investigations process. Fig. 18. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the research phase of complexes nr. 28 and. 29: 1 - complex nr. 28; 2 - complex nr. 29.
Fig. 19. Horodca Mică. Section nr. 1. Sight of the complexes from A3 and A4 squares.
Vasile Iarmulschi
Migraţie din vest spre est: arheologia mobilităţii din epoca preromană recentă a fierului: exemplu – cultura Zarubintsy
Tyragetia, serie nouă, vol. XV [XXX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2021
Vasile Iarmulschi
Unele considerații privind cronologia și periodizarea culturii Poienești-Lucașeuca
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Octavian Munteanu
Etapele de edificare ale fortificației de la Horodca Mică
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Vasile Iarmulschi
Din nou cu privire la data de început a culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Vasile Iarmulschi
Observații cu privire la „costumul” comunităților din silvostepa est-carpatică în epoca preromană recentă a fierului (în baza studiului necropolei de la Borosești)
Tyragetia, serie nouă, vol. XVII [XXXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
