#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Ion Tentiuc

Contribuții la istoria și arheologia spațiului pruto-nistrean. Siturile de la Durlești și Molești

Biblioteca „Tyragetia” XXI, Chișinău, 2012, 288 p. ISBN 978-9975-80-667-1.

Studiul monografic Contribuții la istoria și arheologia spațiului pruto-nistrean. Siturile de la Durlești și Molești cuprinde rezultatele investigațiilor arheologice sistematice ale unor importante situri din partea centrală a spațiului pruto-nistrean. Cercetările efectuate la Durlești și Molești au oferit un bogat și valoros material arheologic. Alături de vestigiile din neolitic, care au condus la identificarea unui noi tip de locuință, anterior necunoscut în spațiul est-carpatic, au fost studiate mai multe complexe de locuire și funerare getice din secolele IV-III a. Chr.

Totodată, prin cercetările întreprinse s-a reușit completarea esențială a surselor documentare pentru studierea evului mediu timpuriu (secolele V-VII, VIII-X și XI-XIII p. Chr.); definirea concretă a culturii materiale și spirituale aparținând populației romanice din partea centrală a spațiului pruto-nistrean; elucidării unor probleme legate de cultura Răducăneni - delimitarea cadrului cronologic ale acesteia în baza succesiunilor stratigrafice de orizonturi culturale surprinse și a vestigiilor descoperite; evidențierea rolului factorilor externi care au imprimat anumite trăsături specifice pe care le-a luat cultura Răducăneni ca urmare a sedentarizării unor grupuri de nomazi. Toate acestea documentează sigur continuitatea de viețuire umană a populației locale romanice în a doua jumătate a mileniului I și în primele secole ale mileniului al II-lea p. Chr.

Includerea în circuitul științific a rezultatelor investigațiilor arheologice, efectuate în siturile de la Durlești-Valea Babei și Molești-Râpa Adâncă, reprezintă una din realizările importante ale cercetării contemporane. Această lucrare îmbogățește considerabil palmaresul informațiilor științifice privind evoluția comunităților locale din preistorie până în perioada evului mediu timpuriu.

Lucrarea se înscrie în problematica majoră a cercetării istoriei vechi și medievale din spațiului pruto-nistrean, est-carpatic și sud-est european, oferind cercetătorilor avizați - profesorilor de istorie, studenților și tuturor celor care se interesează de istoria noastră, un important material de studiu, valoros din punct de vedere științific și deosebit de actual.