#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Expoziții

"Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța (1940) - între neputință și iresponsabilitate. O perspectivă românească"

14-30 mai 2012

Expoziția este organizată de către Arhivele Naționale ale României în colaborare cu Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei și Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova.

Organizată în anul 2010 de către Arhivele Naționale ale României în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Arhivele Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, Serviciul Istoric al Armatei și Arhiva Națională de Filme, expoziția aduce în fața publicului numeroase documente oficiale, mărturii personale, hărți, fotografii, precum și extrase din jurnale sonore și filme documentare ale vremii.

Dincolo de o reflectare cât mai detaliată a contextului, a evenimentelor în sine și a consecințelor acestora, expoziția propune o relectură a importantelor momente aferente, supuse unui proces de denaturare prin discursul istoriografic și înainte, cât și după 1989. Prin varietatea materialului documentar, ea se adresează atât publicului specializat, cât și celui larg.

Expoziția accentuează momentul iunie 1940, dar nu reduce aria de acoperire asupra ultimatumului sovietic, ci tratează evenimentul în contextul celei de-a doua părți a anului 1939 și mai ales a celui din anul 1940. Sunt prezentate relațiile României cu Germania, Franța, Marea Britanie și îndeosebi cu URSS, situația politică internă, propaganda guvernamentală românească, propaganda sovietică în estul României, situația armatei române, ultimatumurile sovietice din 26 și 27 iunie 1940, cedarea din partea guvernului de la București , pătrunderea sovieticilor în estul României, începând cu 28 iunie același an, retragerea armatei și administrației românești din teritoriile cedate, retragerea civililor și problema refugiaților din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța și situația acestora după iunie 1940 (refugierea lor în teritoriile românești neocupate), precum și reflectarea în presa vremii a tuturor aspectelor de mai sus.

Mai multe informații despre expoziție pot fi găsite aici.