#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Expoziții

„O privire din cer: Teodor Macari - un giuvaer al picturii române”

In memoriam Teodor Macari. 60 de ani de la nașterea artistului

13 – 22 martie 2020

O reflecție lungă despre imensitatea cerurilor, frumusețea peisajelor și melancolia florilor. Un experiment asupra necuprinsului cerurilor în toate culorile și în toată splendoarea lor. Culoare, spațiu, lumină și întuneric. Sunt doar câteva dintre simbolurile pe care le veți găsi reflectate în lucrările pictorului acuarelist Teodor Macari.

Născut la 13 martie 1960 în localitatea Mîndreşti, raionul Telenesti, Republica Moldova, Teodor Macari și-a început studiile la liceul de arte „Igor Vieru" din Chişinău apoi a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Tallinn, Estonia. A fost doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România, iar din 1989 își începe cariera de profesor de pictură şi compoziţie la Facultatea de Arte Plastice şi Design a UPS „Ion Creangă" din Chişinău. În 2005 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Chișinău și titular al al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

A realizat expoziţii personale şi de grup, a participat la tabere de creaţie din Tallinn, Câmpina, Bucureşti, Ploieşti, Buşteni precum și la Centrul Expoziţional „Brâncuşi" din Chişinău. Lucrările lui se află în colecţiile Muzeului de Artă din Ploieşti, România, Muzeul național de Arte al Moldovei dar și în colecții particulare din RM, România, Germania, SUA, Macedonia, Lituania, Polonia, Franţa, Elveţia, Australia şi alte țări.

In lucrările sale, 19 dintre care sunt prezentate în cadrul expoziției, acuarelistul a acordat o mare atenţie cerului spunând că pictându-l, se simte mai aproape. „Aşa îmi construiesc o cale la ceruri. Cerurile mele nu sunt reale, sunt cele ale închipuirii mele".

La 4.11.2018, inima lui Teodor Macari a trecut să bată în cerurile pe care le-a iubit atât de mult și a ştiut să le zugrăvească atât de frumos în inimile noastre.

Curatorul expoziției: Liuba Prîngache, pictor, MNIM