Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.
În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".
Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.
În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.
Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.
Tyragetia, serie nouă, vol. VI [XXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
În acest articol este prezentat un număr relativ mare de izvoare, ce se referă la centrul de imigrare al armenilor din Chilia (Dunărea de Jos). Locul principal printre acestea îl ocupă 12 epitafuri databile în anii 1646-1765. Pietrele funerare, în număr de 12, s-au aflat înăuntrul și în afara bisericii Sf. Nicolae, construită în anul 1648 de domnitorul Moldovei Vasile Lupu. Cinci dintre ele, împreună cu epitafurile, s-au păstrat până în zilele noastre: trei la biserică, iar două în muzeul local. Trei pietre funerare dintre cele cinci au fost descoperite nu de mult. Restul, șapte pietre funerare și epitafurile lor, sunt cunoscute exclusiv din diferite publicații.
Analiza materialului prezentat arată că persoanele menționate în epitafuri nu se numără printre urmașii acelor locuitori armeni ai Chiliei, care s-au stabilit aici în secolele XI-XV. Aceștia constituiau deja a doua și a treia generație de armeni, veniți aici din diferite părți ale Armeniei istorice, posibil, din Persia, în primele decenii ale secolului XVII. Putem constata că armenii nou-veniți își înmormântau defuncții lângă biserica Sf. Nicolae și în interiorul ei, imediat după construcția ei în 1648 și, posibil, până la plecarea lor în Grigoriopol în anul 1792. Epitaful din 1648 ne dă posibilitatea să afirmăm despre existența unor înmormântări armenești chiar și în timpul construcției bisericii.
Acest fapt indică anumite relații ale bisericii cu armenii veniți în secolul XVII și confirmă afirmațiile lui N. Kleeman că armenii din Chilia aveau două biserici.
Lista ilustrațiilor: Tabelul 1. Inscripții armenești din Chilia, publicate în trecut. Tabelul 2. Epitafurile armenești de pe pietrele armenești păstrate până astăzi. Foto 1. Piatră funerară de marmură, depistată în partea de nord a bisericii Sf. Nicolae, 1749. Foto 2. Pietre funerare cu epitafuri cu trei versuri. Muzeul Ţinutului Natal al raionului Chilia. Foto 3. Al treilea vers din epitaf scris pe cantul pietrei funerare. Foto 4. Inscripție din patru versuri, tăiată pe partea orizontală a pietrei funerare de marmură. Muzeul Ţinutului Natal al raionului Chilia. Foto 5. Piatră funerară de marmură cu inscripție din patru versuri. Muzeul Ţinutului Natal al raionului Chilia. Foto 6. Piatră funerară cu epitaf, amplasată la est de biserica Sf. Nicolae, 1755. Foto 7. Piatră funerară amplasată la est de biserica Sf. Nicolae, 1653. Foto 8. Pietre funerare de marmură din jurul bisericii Sf. Nicolae, folosite ca praguri.
Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.