#Exponatul Lunii

Figurina antropomorfă aparține perioadei eneoliticului - mijlocul mileniului V î. Hr. Aceasta a fost descoperită în stare fragmentară, în timpul săpăturilor arheologice, efectuate de I. Manzura și B. Govedaritsa în anul 2012, în așezarea Cealîc, raionul Taraclia. Fragmentele figurinei au fost găsite printre bucățile de lipitură de lut ars, în partea sudică a unei locuințe, care, cel mai probabil, reprezenta un loc special, destinat desfășurării ceremoniilor religioase. Această ipoteză este susținută și de prezența în apropierea figurinei a șapte cupe de dimensiuni mici, decorate cu ornament incizat, care, se pare, erau folosite pentru libații rituale.

Figurina este realizată din pastă fină de lut, în amestec cu ceramică pisată, și are suprafața acoperită cu un strat de angobă de culoare maro deschis. Este realizată într-o manieră realistă, tradițională pentru cultura Gumelnița, și prezintă o figură feminină în poziție verticală, cu brațele îndoite și ridicate, în așa-numita ipostază de tip „Oranta", care este răspândită pe larg în tradiția iconografică ortodoxă, când este înfățișat chipul Maicii Domnului. Capul figurinei plasat pe un gât cilindric înalt are o formă aplatizată, nasul este reprezentat printr-un brâu vertical, iar ochii - prin două orificii. Corpul este turtit, extinzându-se brusc în partea inferioară. Pe suprafața corpului este bine reliefat pieptul și ombilicul. Fesele și picioarele sunt bine conturate și decorate într-o manieră voluminoasă. Suprafața feselor este ornamentată cu incizii în formă de spirale, iar coapsele - cu incizii verticale și oblice. Sub genunchi se observă câte un brâu orizontal, care, posibil, înfățișează partea superioară a încălțămintei de tipul unor cizme înalte. Pe brațe și în partea inferioară a corpului există orificii, destinate pentru agățarea unor accesorii.

Figurinele antropomorfe aparțin categoriei obiectelor de cult și, potrivit specialiștilor, sunt asociate cu diverse ceremonii ritualice. În siturile arheologice din epocile neoliticului și eneoliticului, acestea, de regulă, sunt găsite în contexte legate de lumea mitică a zeilor sau a strămoșilor de pe cealaltă lume. În locuințe, figurinele, de obicei, sunt descoperite lângă cuptoare sau vetre, adică în locuri situate la hotarul dintre lumi. În practica funerară din timpurile respective, figurinele feminine, de obicei, sunt asociate cu înmormântările copiilor sub 10-12 ani, care, conform viziunilor oamenilor străvechi, aparțin încă parțial celeilalte lumi. Se consideră că în structurile religioase ale agricultorilor preistorici, imaginile antropomorfe feminine erau corelate cu cultul fertilității și al renașterii. Acestea, posibil, înfățișau pe Marea Zeiță-Mamă sau zeitatea fertilității. Potrivit unor cercetători, figurinele antropomorfe, în general, ar putea fi asociate cultului strămoșilor.

Dimensiunile figurinei: Înălțimea - 195 mm, Lățimea maximă - 84 mm.
Apartenența culturală: Cultura Gumelnița A, Varianta Bolgrad-Aldeni,
Datarea: cca. 4600-4400 î.Hr

Tur Virtual

Expoziții

"Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța (1940) - între neputință și iresponsabilitate. O perspectivă românească"

14-30 mai 2012

Expoziția este organizată de către Arhivele Naționale ale României în colaborare cu Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei și Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova.

Organizată în anul 2010 de către Arhivele Naționale ale României în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Arhivele Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, Serviciul Istoric al Armatei și Arhiva Națională de Filme, expoziția aduce în fața publicului numeroase documente oficiale, mărturii personale, hărți, fotografii, precum și extrase din jurnale sonore și filme documentare ale vremii.

Dincolo de o reflectare cât mai detaliată a contextului, a evenimentelor în sine și a consecințelor acestora, expoziția propune o relectură a importantelor momente aferente, supuse unui proces de denaturare prin discursul istoriografic și înainte, cât și după 1989. Prin varietatea materialului documentar, ea se adresează atât publicului specializat, cât și celui larg.

Expoziția accentuează momentul iunie 1940, dar nu reduce aria de acoperire asupra ultimatumului sovietic, ci tratează evenimentul în contextul celei de-a doua părți a anului 1939 și mai ales a celui din anul 1940. Sunt prezentate relațiile României cu Germania, Franța, Marea Britanie și îndeosebi cu URSS, situația politică internă, propaganda guvernamentală românească, propaganda sovietică în estul României, situația armatei române, ultimatumurile sovietice din 26 și 27 iunie 1940, cedarea din partea guvernului de la București , pătrunderea sovieticilor în estul României, începând cu 28 iunie același an, retragerea armatei și administrației românești din teritoriile cedate, retragerea civililor și problema refugiaților din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța și situația acestora după iunie 1940 (refugierea lor în teritoriile românești neocupate), precum și reflectarea în presa vremii a tuturor aspectelor de mai sus.

Mai multe informații despre expoziție pot fi găsite aici.