#Exponatul Lunii

Peter Carl Fabergé (1846-1920), a fost un renumit bijutier de origine franceză, devenit furnizorul oficial de bijuterii pentru casa imperială din Rusia, iar atunci când spunem Fabergé, ne referim nu doar la bijuterie ci, în mod deosebit, la artă.

Renumita casă rusă de giuvaiergerie Fabergé a primit recunoașterea mondială prin orfevrăria sa fină și inedită. La sfârşitul secolului al XIX-lea începutul secolului XX, Casa Fabergé reprezenta un fenomen de talie mondială, cunoscută datorită celor mai spectaculoase obiecte - celebrele „ouă de Paşti" realizate din metale şi pietre preţioase. Primul ou a fost confecţionat în anul 1885 când ţarul Alexandru III decide să îi facă un cadou mai deosebit soţiei sale cu ocazia celor 20 de ani de căsătorie. Pentru că aniversarea era în preajma sărbătorilor pascale, ţarul îi cere lui C. Faberge să îi creeze o bijuterie unică, sub formă de ou, care să fie extrem de preţioasă, la fel ca şi soţia sa - Maria. Aşa au apărut „ouăle Faberge" şi tradiţia anuală de Paşti a acestora de la curtea ţarului rus. Timp de 32 de ani, până la revoluţia bolşevică din 1917, care a dus la sfârşitul monarhiei ţariste, Casa Faberge a creat aproximativ 70 de ouă, dintre care peste 50 s-au păstrat până azi, fiecare constituind o operă de artă de o frumuseţe rară - simbol al luxului şi aristocraţiei.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei păstrează și el, printre comorile sale, piese de giuvaiergerie care poartă semnătura Fabergé. Aici expunem o călimară din argint, sec. XIX, acoperită integral cu ornamente stilizate, în stil rusesc modern influenţat de arta rusă-bizantină medievală. Corpul piesei reprezintă o sferă pe un suport din marmură, de forma unui trunchi de piramidă, prinsă cu piciorușe mici, sferice. Călimara este acoperită integral cu ornamente stilizate de o frumusețe rară, și este decorată cu perle și malachit. Această piesă de artă are înălțimea de 15 cm și diametrul de 9 cm. Capacul este conceput să semene cu cupola tradiţională a bisericilor ruseşti.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

Compartimentul „Basarabia în secolul al XIX-lea”

(Expoziția permanentă ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE)

Compartimentul reflectă istoria Basarabiei epocii moderne. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812 (purtat pe teritoriul Principatelor Române - Moldova și Valahia), care s-a sfârșit cu încheierea Tratatului de la București din 16/28 mai 1812, are loc anexarea de către Imperiul țarist a părții răsăritene a Principatului Moldovei (teritoriul dintre Prut și Nistru), prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin (raialele turcești - Hotin, Bender, Ismail - anexate și ele). Mesajul expozițional este direcționat astfel spre reflectarea principalelor evenimente și fapte ce-au determinat evoluția Basarabiei timp de 106 ani de dominație străină.

Compartimentul „Basarabia în secolul al XIX-lea”

Administrație. Unul dintre principalele instrumente ale politicii imperiale de integrare, uniformizare și / sau rusificare l-a constituit administrația provinciei, fenomen ilustrat prin Așezământul de la 1828 și statele „ocârmuirii oblostei", prin Manualul de legi al lui Andronache Donici (1850), prin diverse însemne funcționale. Cea de a doua jumătate a sec. XIX - epoca „marilor reforme" - a condus la organizarea instituției de „zemstvă" în Basarabia (1869), organ de autoadministrare locală axat prioritar pe problemele ce țin de nevoile cotidiene ale populației: impozite, asistența socială, învățământ, medicină, agricultură. Sunt relevante în acest sens construcția unor clădiri impozante, precum spitalul de la Costiujeni și Muzeul Zemstvei.

Chișinăul este prezentat în expoziție ca loc de reședință a administrației militare țariste, apoi ca centru administrativ al ținutului (din 1818). Se rusifica chiar și aspectul edilitar al orașului. Procesul intens de urbanizare poate fi urmărit prin piesele expuse: proiectul unei case de locuit din Chișinău, vederi generale din Chișinăul de altădată - Casa Şumski, Hotelul elvețian; dar și imaginile unor personalități de excepție - primarul Chișinăului Carol Schmidt, (1877-1903), arhitectul principal al orașului Alexander Bernardazzi (1856-1878), ambii cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului.

Economie. Caracteristicile de bază ale economiei Basarabiei între 1812-1918 sunt prezentate prin piese ce țin de muncile agricole și cele industriale. Ele vin să confirme caracterul aproape exclusiv agrar al economiei provinciei, care, deși era mai înceată decât în restul imperiului, a contribuit și ea la procesul de rusificare a populației.

Viața cultural-științifică a provinciei este relevată de apariția presei locale. Aceasta este una oficială, scrisă aproape în întregime în rusește. Totuși, au apărut și unele publicații în română: Buletinul Eparhiei Chișinăului (1868), Luminătorul (1913), Cuvânt Moldovenesc (1915). Alte piese autentice reflectă atât procesul de instituționalizare a sistemului de învățământ din Basarabia (fotografia unui grup de profesori de la Şcoala Reală din Chișinău, Cursul primitiv de limba română de Ioan Doncev (1865), diverse atestate de absolvire), cât și activitatea unor comunități / societăți cultural-științifice (Revista Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia, Revista Societății Naturaliștilor).

La capitolul ce vizează civilizația rurală și urbană a provinciei, demersul expozițional este întregit de unele reconstituiri ale anturajului de epocă. Sunt prezentate obiecte cotidiene (vitrina-dugheană) și piese de mobilier (salonul-tip și cabinetul). Influențele ruse din mediul orășenesc contrastează vădit cu tradiționalismul conservat în mediul rural din Basarabia.