EN RO
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Mod citire















#Exponatul Lunii

Se zice că icoanele, prin harul dumnezeiesc pe care îl au, îşi aleg singure locul de unde să-şi poată manifesta puterile de binecuvântare şi mângâiere. Aşa s-a întâmplat ca o icoană a Maicii Domnului să poposească pe meleagurile noastre pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, timp în care aceste teritorii erau implicate în campaniile militare din cadrul războiului ruso-turc din anii 1787-1791. Împrejurările apariţiei acestei icoane în Basarabia sunt confirmate de mai multe referinţe de epocă, din care rezultă că ofiţerul rus N.A. Albaduev aduce cu sine icoana în perioada operaţiilor militare amintite mai sus, iar după moartea lui, rudele – soţia colonelului sau mama lui – dăruiesc această icoană mănăstirii unde ofiţerul, venind în postul Crăciunului, pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine, moare subit. Icoana Maicii Domnului a fost aşezată iniţial în biserica veche din lemn, unde se afla cavoul ofiţerului, mai târziu fiind depusă în noua biserică, zidită şi sfinţită în anul 1816, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Icoana va deveni în curând foarte populară, iar faima ei va creşte în mod deosebit datorită vindecărilor săvârşite prin mijlocirea Maicii Domnului, presa de epocă înregistrând în detalii numele persoanelor vindecate, locul de trai şi suferinţele lor. Arhimandritul Serafim, stareţ al mănăstirii în perioada 1805-1827, menţiona despre cinstirea deosebită a icoanei Maicii Domnului de la mănăstirea Hârbovăţ, poporul ortodox căutând dintotdeauna în faţa acestei icoane a Împărătesei Lumii ajutor şi apărare. Credincioşii au numit-o Icoană Făcătoare de Minuni, înainte ca Sfântul Sinod să emită Ucazul cu nr. 526 din 26 ianuarie 1859, semnat de împăratul Alexandru al II-lea, prin care acestui chip al Preacuratei i se atribuia titlul de Icoană a Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăţ. Recunoscându-i calităţile miraculoase, Sfântul Sinod va institui, totodată, procesiuni religioase cu aducerea anuală a icoanei la Chişinău la 1 octombrie şi întoarcerea ei ulterioară la mănăstire la 23 aprilie.

Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ este unul dintre cele mai timpurii şi mai populare tipuri mariale – cel al Hodighitriei. În acest model iconografic, Născătoarea de Dumnezeu şi Pruncul sunt reprezentaţi în poziţie frontală, privind spre cel ce se roagă. Fecioara îşi ţine Pruncul pe mâna stângă, cu dreapta arătând spre El. Pruncul binecuvântează cu mâna dreaptă, în mâna stângă ţinând sulul sacru – simbolul Evangheliei. Din punctul de vedere al reprezentărilor, trebuie să menţionăm că, în mare parte, icoanele Maicii Domnului de la Hârbovăţ denotă o atitudine mai deosebită între personaje decât în cazul unei Hodighitrii tradiţionale, remarcându-se o afecţiune specială, accentuată de poziţia chipurilor unul faţă de altul, de aplecarea mai pronunţată a capetelor, de expresia blândă pe faţa Pruncului. Putem spune că, în iconografia Maicii Domnului de la Hârbovăţ, sunt îmbinate armonios trăsăturile a două modele mariologice distincte: Maica Domnului Hodighitria, sau Îndrumătoarea, şi Maica Domnului Eleusa, sau Mila Afectuoasă.

Copii fidele ale icoanei se mai păstrează în Catedrala Mitropolitană din Chişinău, în catedrala Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Chişinău, în biserica de vară a mănăstirii Noul Neamţ din satul Chiţcani (Căuşeni), în biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Sîrcova (Rezina), în catedrala Schimbarea la faţă din Bolgrad, în mănăstirea Schimbarea la faţă din localitatea Tatarbunar, în biserica Sfânta Parascheva din satul Furatovca, regiunea Odesa, în mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din oraşul Odesa, în mănăstirea Înălţarea Domnului din oraşul Teplodar (Ucraina), în mănăstirea Sfânta Treime din s. Mramor, de lângă Topolovgrad (Bulgaria), în catedrala Sfântul Cneaz Alexandru Nevski din Ungheni ş.a.

Click aici pentru Turul Virtual al Muzeului

 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 

Expoziții

Compartimentul „Basarabia în secolul al XIX-lea”

(Expoziția permanentă ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE)

Compartimentul reflectă istoria Basarabiei epocii moderne. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812 (purtat pe teritoriul Principatelor Române - Moldova și Valahia), care s-a sfârșit cu încheierea Tratatului de la București din 16/28 mai 1812, are loc anexarea de către Imperiul țarist a părții răsăritene a Principatului Moldovei (teritoriul dintre Prut și Nistru), prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin (raialele turcești - Hotin, Bender, Ismail - anexate și ele). Mesajul expozițional este direcționat astfel spre reflectarea principalelor evenimente și fapte ce-au determinat evoluția Basarabiei timp de 106 ani de dominație străină.

Compartimentul „Basarabia în secolul al XIX-lea”

Administrație. Unul dintre principalele instrumente ale politicii imperiale de integrare, uniformizare și / sau rusificare l-a constituit administrația provinciei, fenomen ilustrat prin Așezământul de la 1828 și statele „ocârmuirii oblostei", prin Manualul de legi al lui Andronache Donici (1850), prin diverse însemne funcționale. Cea de a doua jumătate a sec. XIX - epoca „marilor reforme" - a condus la organizarea instituției de zemstvă" în Basarabia (1869), organ de autoadministrare locală axat prioritar pe problemele ce țin de nevoile cotidiene ale populației: impozite, asistența socială, învățământ, medicină, agricultură. Sunt relevante în acest sens construcția unor clădiri impozante, precum spitalul de la Costiujeni și Muzeul Zemstvei.

Chișinăul este prezentat în expoziție ca loc de reședință a administrației militare țariste, apoi ca centru administrativ al ținutului (din 1818). Se rusifica chiar și aspectul edilitar al orașului. Procesul intens de urbanizare poate fi urmărit prin piesele expuse: proiectul unei case de locuit din Chișinău, vederi generale din Chișinăul de altădată - Casa Şumski, Hotelul elvețian; dar și imaginile unor personalități de excepție - primarul Chișinăului Carol Schmidt, (1877-1903), arhitectul principal al orașului Alexander Bernardazzi (1856-1878), ambii cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului.

Economie. Caracteristicile de bază ale economiei Basarabiei între 1812-1918 sunt prezentate prin piese ce țin de muncile agricole și cele industriale. Ele vin să confirme caracterul aproape exclusiv agrar al economiei provinciei, care, deși era mai înceată decât în restul imperiului, a contribuit și ea la procesul de rusificare a populației.

Viața cultural-științifică a provinciei este relevată de apariția presei locale. Aceasta este una oficială, scrisă aproape în întregime în rusește. Totuși, au apărut și unele publicații în română: Buletinul Eparhiei Chișinăului (1868), Luminătorul (1913), Cuvânt Moldovenesc (1915). Alte piese autentice reflectă atât procesul de instituționalizare a sistemului de învățământ din Basarabia (fotografia unui grup de profesori de la Şcoala Reală din Chișinău, Cursul primitiv de limba română de Ioan Doncev (1865), diverse atestate de absolvire), cât și activitatea unor comunități / societăți cultural-științifice (Revista Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia, Revista Societății Naturaliștilor).

La capitolul ce vizează civilizația rurală și urbană a provinciei, demersul expozițional este întregit de unele reconstituiri ale anturajului de epocă. Sunt prezentate obiecte cotidiene (vitrina-dugheană) și piese de mobilier (salonul-tip și cabinetul). Influențele ruse din mediul orășenesc contrastează vădit cu tradiționalismul conservat în mediul rural din Basarabia.



 




Moldova independentă
RSSM sub regimul sovietic
Războiul Al Doilea Mondial
Basarabia şi RASSM între cele două războaie mondiale
Basarabia în perioada dintre cele două războaie mondiale
Epoca renaşterii mişcării cultural-naţionale
Epoca reformelor şi consecinţelor
Suprimarea autonomiei. Basarabia o nouă colonie ţaristă
Perioada autonomiei relative a Basarabiei în cadrul Imperiului Rus
Epoca
Fanariotă
Între medieval şi modern, epoca fanariotă
Epoca de aur a culturii româneşti
Secolul de aur al  culturii româneşti
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Formarea statului medieval Moldova
Perioada formării şi constituirii definitive a statului medieval de sine stătător Moldova
Epoca marilor migraţiuni nomade
Epoca marilor migraţiuni nomade şi apariţia primelor formaţiuni prestatale în regiunea carpato-dunăreană
Evul mediu timpuriu
Evul mediu timpuriu. Perioada constituirii comunităţilor romanicilor, a apariţiei primelor formaţiuni prestatale
Epoca fierului
Epoca fierului şi epoca antică
Epoca bronzului
Epoca bronzului
Epoca eneoliticului
Epoca eneoliticului
Epoca neoliticului
Epoca neoliticului
Epoca paleoliticului
Epoca paleoliticului

  
  
Veniţi la muzeu! Redescoperiţi istoria!
Vizitează muzeul
Vizitează muzeul
Program de vară– zilnic,
orele 10-18.

Program de iarnă – zilnic,
orele 10-17.
Vineri închis.
Taxe de intrare:  Adulţi – 10 lei, pensionari, adulţi cu dizabilităţi medii / invaliditate de gradul III, studenţi - 5 lei, elevi - 2 lei. Acces gratuit (...)

WiFi Internet prin Wi-Fi gratuit: Pentru vizitatori în curtea Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei funcţionează o reţea de internet prin Wi-Fi.








Adresează-ne o întrebare acum!





#Exponatul Lunii

Se zice că icoanele, prin harul dumnezeiesc pe care îl au, îşi aleg singure locul de unde să-şi poată manifesta puterile de binecuvântare şi mângâiere. Aşa s-a întâmplat ca o icoană a Maicii Domnului să poposească pe meleagurile noastre pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, timp în care aceste teritorii erau implicate în campaniile militare din cadrul războiului ruso-turc din anii 1787-1791. Împrejurările apariţiei acestei icoane în Basarabia sunt confirmate de mai multe referinţe de epocă, din care rezultă că ofiţerul rus N.A. Albaduev aduce cu sine icoana în perioada operaţiilor militare amintite mai sus, iar după moartea lui, rudele – soţia colonelului sau mama lui – dăruiesc această icoană mănăstirii unde ofiţerul, venind în postul Crăciunului, pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine, moare subit. Icoana Maicii Domnului a fost aşezată iniţial în biserica veche din lemn, unde se afla cavoul ofiţerului, mai târziu fiind depusă în noua biserică, zidită şi sfinţită în anul 1816, cu hramul Adormirea Maicii Domnului..

Citeşte mai multe >>

 



Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2020 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC

menu