#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Expoziții

„Hansca – sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)”

18 aprilie - 5 mai 2014

La Muzeul Național de Istorie a Moldovei a fost pusă în circuit public o nouă expoziție cu genericul „Hansca - sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)".

Expoziția reunește circa 300 de piese arheologice, cele mai reprezentative din colecția HANSCA, care au valoare științifică documentară, istorică și estetică.

Expoziția „Hansca – sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)”

Piesele care fac obiectul expoziției sunt autentice și doar unele dintre ele au fost supuse unor proceduri firești de restaurare și conservare. Ele reflectă activitățile economice, reprezentate prin unelte din metal, os, argilă sau piatră; gusturile estetice, prezentate prin piese vestimentare și de podoabă; reprezentările religioase, reflectate prin piese miniaturale, antropo- și zoomorfe și prin „trusa magică", datând în secolele IV-III î. Chr.

Credințele religioase din perioada evului mediu sunt reprezentate de o cruciuliță modelată din sârmă și un encolpion de tip bizantin. Relațiile de schimb și comerciale cu lumea greco-romană, iar mai târziu, în evul mediu, cu cea bizantină sau slavă, sunt documentate prin obiecte din sticlă, din bronz sau argint.

Exponatele originale sunt însoțite de imagini fotografice panoramice sau de detaliu, care reflectă activitățile de investigare arheologică a cercetătorilor și participarea activă a studenților.

Dedicată semicentenarului de la primele săpături arheologice din situl de la Hansca, expoziția este și un omagiu celor care, prin abnegația și perseverența de care au dat dovadă, au contribuit esențial la valorificarea patrimoniului arheologic național și la reconstituirea obiectivă a proceselor istorice.

Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice, celebrată la Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Unul dintre cele mai importante situri, cu obiective de o însemnătate științifică aparte pentru arheologia și istoria spațiului românesc de la est de Carpați, a fost descoperit și cercetat lângă localitatea Hansca, raionul Ialoveni. Situl Hansca a fost identificat în 1959. Deja, în anul 1960 au fost întreprinse primele sondaje, fiind depistate vestigii de locuire din epoca geto-dacică și medievală timpurie.

Investigațiile arheologice sistematice, în cadrul sitului Hansca, au fost demarate în anul 1964 și s-au desfășurat pe parcursul a 20 de campanii arheologice. În rezultatul săpăturilor s-a dezvelit o suprafață de câteva zeci de mii de metri pătrați. Au fost depistate vestigii aparținând epocii bronzului tardiv (cultura Noua); Hallstattului timpuriu (cultura Tămăoani-Holercani); culturii getice; culturii Sântana de Mureș-Cernjahov și evului mediu timpuriu și dezvoltat.

Pornind de la dimensiunile suprafețelor cercetate, numărul și diversitatea materialelor arheologice descoperite, situl de la Hansca este considerat, pe bună dreptate, a fi unul dintre cele mai reprezentative monumente antice și medievale din spațiul Carpato-Nistrean.

Un rol cu totul deosebit l-a jucat situl de la Hansca în calitate de șantier arheologic - școală. Aici, în toată perioada de investigare, s-au perindat zeci de generații de studenți, de la facultățile de istorie, pentru a efectua practica arheologică obligatorie. La Hansca studenții, mulți dintre care au devenit arheologi cu renume în Republica Moldova, au învățat și au practicat tehnici de săpătură, metode și metodologii de gestionare a patrimoniului și a artefactelor.