#Exponatul Lunii

Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când ne preocupăm de micile bucurii și surprizele plăcute pe care vrem să le facem celor dragi, alături de felicitarea rostită sau scrisă. Cea din urmă - felicitarea scrisă de mână și expediată prin poștă - azi nu mai este atât de populară, or tehnologiile moderne de transmitere a informațiilor au înlocuit aceste „mici petice de carton", care emanau nu numai parfumul de epocă, dar și individualitatea celui ce a expediat-o. De-a lungul timpului, felicitările au avut rolul unor mesageri, care, de multe ori, au „înlocuit" vizitele menite pentru a-i felicita „personal" pe cei apropiați, pe prieteni, cunoscuți, simbolizând și un gest de stimă și prețuire din partea expeditorului față de destinatar.

Predecesorii felicitărilor au fost cărțile de vizită, apărute pentru prima dată la mijlocul secolului al XVIII-lea la Paris, unde, în preajma sărbătorilor, acestea erau expediate prin curieri sau înmânate personal rudelor, prietenilor, cunoscuților. Anul 1843 este considerat anul "nașterii" felicitărilor cu tematica sărbătorilor de iarnă, prima felicitare de Crăciun fiind comandată de Henry Cole și ilustrată de John Horsley în Londra, apoi multiplicată cu ajutorul litografiei, aceasta asemănându-se cu tradiționalele cărți de vizită. Asemeni unor opere de artă, unele erau cu chenare de aur sau de argint, chiar și atunci când fenomenul a devenit industrie, ele încântau prin imagini feerice, calde, astfel că mesajul scris destinatarului aducea o bucurie și mai mare. Felicitările se deosebeau de celelalte cărți poștale nu numai ca imagine și mesaj, dar și printr-un șir de semne-simboluri caracteristice evenimentului, fiecare în parte purtând un mesaj individual. Acestea erau ilustrații ale tradițiilor și obiceiurilor care existau în țara respectivă, rămânând constantă, indiferent de țară, reprezentarea copiilor și a familiei, șirul imaginilor fiind completat cu scene biblice. Odată cu apariția fotografiei, au început să se imprime cărți poștale cu scene montate. Nu mai puțin interesante erau felicitările cu scene cotidiene reflectând tema Crăciunului, care aveau ca imagine, pe lângă cele tradiționale, masa de sărbătoare, copiii deschizând cadourile aduse de Moș Crăciun, companii și cupluri amuzante, uneori nu foarte sobre, pomul de Crăciun împodobit etc.

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o colecție bogată de cărți poștale ilustrate, care include și felicitări cu diverse ocazii. Cele expuse cu ocazia sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - sunt doar o mică parte din colecție, ele au circulat în Basarabia acum un secol, fiind expediate din Imperiul Rus, România și alte țări. Răsfoind albumele cu cărți poștale de epocă, ne transpunem în lumea magică a sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi, savurăm parfumul de epocă și ne întrebăm: când am trimis ultima oară prin poștă o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou, scrisă de mână?

Tur Virtual

Expoziții

„Hansca – sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)”

18 aprilie - 5 mai 2014

La Muzeul Național de Istorie a Moldovei a fost pusă în circuit public o nouă expoziție cu genericul „Hansca - sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)".

Expoziția reunește circa 300 de piese arheologice, cele mai reprezentative din colecția HANSCA, care au valoare științifică documentară, istorică și estetică.

Expoziția „Hansca – sit arheologic și șantier-școală (50 de ani de la începutul cercetărilor)”

Piesele care fac obiectul expoziției sunt autentice și doar unele dintre ele au fost supuse unor proceduri firești de restaurare și conservare. Ele reflectă activitățile economice, reprezentate prin unelte din metal, os, argilă sau piatră; gusturile estetice, prezentate prin piese vestimentare și de podoabă; reprezentările religioase, reflectate prin piese miniaturale, antropo- și zoomorfe și prin „trusa magică", datând în secolele IV-III î. Chr.

Credințele religioase din perioada evului mediu sunt reprezentate de o cruciuliță modelată din sârmă și un encolpion de tip bizantin. Relațiile de schimb și comerciale cu lumea greco-romană, iar mai târziu, în evul mediu, cu cea bizantină sau slavă, sunt documentate prin obiecte din sticlă, din bronz sau argint.

Exponatele originale sunt însoțite de imagini fotografice panoramice sau de detaliu, care reflectă activitățile de investigare arheologică a cercetătorilor și participarea activă a studenților.

Dedicată semicentenarului de la primele săpături arheologice din situl de la Hansca, expoziția este și un omagiu celor care, prin abnegația și perseverența de care au dat dovadă, au contribuit esențial la valorificarea patrimoniului arheologic național și la reconstituirea obiectivă a proceselor istorice.

Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice, celebrată la Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Unul dintre cele mai importante situri, cu obiective de o însemnătate științifică aparte pentru arheologia și istoria spațiului românesc de la est de Carpați, a fost descoperit și cercetat lângă localitatea Hansca, raionul Ialoveni. Situl Hansca a fost identificat în 1959. Deja, în anul 1960 au fost întreprinse primele sondaje, fiind depistate vestigii de locuire din epoca geto-dacică și medievală timpurie.

Investigațiile arheologice sistematice, în cadrul sitului Hansca, au fost demarate în anul 1964 și s-au desfășurat pe parcursul a 20 de campanii arheologice. În rezultatul săpăturilor s-a dezvelit o suprafață de câteva zeci de mii de metri pătrați. Au fost depistate vestigii aparținând epocii bronzului tardiv (cultura Noua); Hallstattului timpuriu (cultura Tămăoani-Holercani); culturii getice; culturii Sântana de Mureș-Cernjahov și evului mediu timpuriu și dezvoltat.

Pornind de la dimensiunile suprafețelor cercetate, numărul și diversitatea materialelor arheologice descoperite, situl de la Hansca este considerat, pe bună dreptate, a fi unul dintre cele mai reprezentative monumente antice și medievale din spațiul Carpato-Nistrean.

Un rol cu totul deosebit l-a jucat situl de la Hansca în calitate de șantier arheologic - școală. Aici, în toată perioada de investigare, s-au perindat zeci de generații de studenți, de la facultățile de istorie, pentru a efectua practica arheologică obligatorie. La Hansca studenții, mulți dintre care au devenit arheologi cu renume în Republica Moldova, au învățat și au practicat tehnici de săpătură, metode și metodologii de gestionare a patrimoniului și a artefactelor.