#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci cupidoni: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

Expoziții

„Linia de cale ferată Bender (Tighina) – Galați 140 de ani de la realizare: 27 iulie – 4 noiembrie 1877”

27 iulie – 10 septembrie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a organizat o expoziție de fotografie dedicată construcției liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați, celebrând astfel un important moment aniversar din istoria căii ferate din Moldova.

În premieră sunt expuse 32 de imagini din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei, realizate de un fotograf notoriu din Odesa, I. Antonopoulo. Fotografiile prezintă, pas cu pas, realizarea acestui „drum de fier" din Basarabia, cu o lungime de 304 km, ce lega Benderul de portul dunărean Galați. Expoziția își propune să refacă, prin intermediul fotografiei documentare de epocă, epopeea unui șantier feroviar - executarea lucrărilor de terasament, construcția de poduri, de stații de pompare și turnuri de apă, de depouri și stații de cale ferată etc. - , care a fost finalizat într-un timp record de numai trei luni. Expunerea este complinită cu o machetă a unei locomotive cu aburi, construită în 1900 de compania americană „Richmond Locomotive Works".

Momentul aniversar a fost marcat și printr-o emisiune filatelică - un plic cu marcă fixă „140 de ani de la construcția liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați", realizat de Î.S. „Poșta Moldovei" și pus în circulație în cadrul expoziției.

La manifestarea de inaugurare, care a avut loc pe 27 iulie, ora 12.00, au luat cuvântul: directorul general al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava; vicedirectorul general al Î.S. „Calea Ferată din Moldova", Serghei Tomșa; directorul general adjunct al Î.S. „Poșta Moldovei", Ludmila Buzu; directorul adjunct al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Aurelia Cornețchi.

Construcția liniei de cale ferată Bender - Galați a fost aprobată în timpul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 și avea menire strategico-militară, deoarece ea trebuia să satisfacă necesitățile armatei ruse în campania împotriva turcilor. Luc¬rările de construcție au început la 27 iulie 1877 și s-au încheiat la 4 noiembrie 1877. Gândirea inginerească s-a confruntat cu mari dificultăți în realizarea acestei rute feroviare: terasamentul căii ferate străbătea un teren accidentat, degradat de ravene și traversat de multiple râulețe și lacuri. Pentru nivelarea terenului pe alocuri a fost nevoie de executarea unor excavații sau dimpotrivă a rambleurilor, de construcția unor poduri peste râuri și vâlcele. La lucrările de construcție au fost atrași țăranii din localitățile pe care urma să le traverseze viitoarea linie și trei divizii de ostași din batalionul disciplinar, în total peste 11 mii de persoane.

Harta feroviară din acea perioadă a fost completată cu noi stații, precum Bender, Căinari, Căușeni, Zloți, Schinoasa, Valul lui Traian, Reni ș.a. La Bender și Reni au fost construite ateliere și depouri de locomotive. Toate edificiile din lemn au fost construite după proiectul arhitectului-șef al orașului Chișinău, Alexandru Bernardazzi.

Obiectivul principal al construcției a fost îndeplinit într-un termen record. Peste o sută de zile, la 4 noiembrie 1877, în gara Galați a sosit primul tren militar.