#Exponatul Lunii

Exponatul reprezintă o amforă unicat, descoperită în anul 1984 în așezarea Șuri I (satul Șuri, r-nul Drochia) fiind atribuită culturii arheologice Cucuteni-Tripolie (mil. V-IV a. Chr.). Pentru prima dată, amforele cu ornament „facial" apar în complexele ceramice din perioada de înflorire a civilizației Cucuteni-Tripolie (începutul mileniului IV a.Chr.) fiind prezente până la dispariția acestei culturi (ultimul sfert al mileniului IV a.Chr.).

Acest tip de amforă este cunoscut în literatura de specialitate și ca: „urnă facială", amforă cu ornament de tip „chip de bufniță", amforă cu ornament „facial" sau „amforă facială". Denumirea se datorează atât ornamentului specific cât și formei tronconice sau rotunjite a corpului. Decorul de pe vas a fost interpretat ca fiind capul unei bufnițe (cercurile mari de pe laturile mânerelor ar reprezenta ochii, iar mânerele - ciocul). Cu aceeași probabilitate, decorul poate prezenta imagini ale unor creaturi mitologice cu două sau cu patru fețe, de caracter antropomorf, zoomorf sau ornitomorf, specifice panteonului culturii Cucuteni-Tripolie.

Originea amforelor cu ornament „facial" poate fi găsită în vasele antropomorfe cu două fețe și corp rotunjit, prevăzute cu două sau patru mânere, care redau două figuri feminine statuare, amplasate spate la spate. Se consideră că ele reprezintă principala zeitate feminină a panteonului Cucuteni-Tripolie - Zeița Mamă sau Zeița Universului, imaginată în două ipostaze diferite.

Prin formă și ornamentică, amfora facială reflectă credințele și viziunile predominante ale comunităților umane din toate timpurile privind structura Universului, reprezintă un adevărat poem mitologic despre originile Omului și al Pământului, idei/concepte ce se desfășoară în adevărate dimensiuni cosmice. Ornamentul stilizat antropo- și zoomorf de pe vas, desfășurat în două sau trei niveluri pe verticală și pe compartimentat în patru orizonturi, reprezintă Spațiului Cosmic, Centrul și părțile lumii cu Muntele Cosmic, Pământul și Cerul, Arborele Vieții, Soarele și Luna în diferitele ei faze etc. În spațiul ornamental al amforei sunt incluși, prin imagini, cei care îl locuiesc: animale, păsări sau simbolurile acestora. Cea mai importantă zonă ornamentală de pe amforă este spațiul dintre mânere. Ornamentul vasului reflectă una dintre cele mai semnificative teme ale credințelor comunităților culturii Cucuteni-Tripolie - tema legăturii indisolubile dintre Pământ și Cer.

Tur Virtual

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Linia de cale ferată Bender (Tighina) – Galați 140 de ani de la realizare: 27 iulie – 4 noiembrie 1877”

27 iulie – 10 septembrie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a organizat o expoziție de fotografie dedicată construcției liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați, celebrând astfel un important moment aniversar din istoria căii ferate din Moldova.

În premieră sunt expuse 32 de imagini din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei, realizate de un fotograf notoriu din Odesa, I. Antonopoulo. Fotografiile prezintă, pas cu pas, realizarea acestui „drum de fier" din Basarabia, cu o lungime de 304 km, ce lega Benderul de portul dunărean Galați. Expoziția își propune să refacă, prin intermediul fotografiei documentare de epocă, epopeea unui șantier feroviar - executarea lucrărilor de terasament, construcția de poduri, de stații de pompare și turnuri de apă, de depouri și stații de cale ferată etc. - , care a fost finalizat într-un timp record de numai trei luni. Expunerea este complinită cu o machetă a unei locomotive cu aburi, construită în 1900 de compania americană „Richmond Locomotive Works".

Momentul aniversar a fost marcat și printr-o emisiune filatelică - un plic cu marcă fixă „140 de ani de la construcția liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați", realizat de Î.S. „Poșta Moldovei" și pus în circulație în cadrul expoziției.

La manifestarea de inaugurare, care a avut loc pe 27 iulie, ora 12.00, au luat cuvântul: directorul general al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava; vicedirectorul general al Î.S. „Calea Ferată din Moldova", Serghei Tomșa; directorul general adjunct al Î.S. „Poșta Moldovei", Ludmila Buzu; directorul adjunct al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Aurelia Cornețchi.

Construcția liniei de cale ferată Bender - Galați a fost aprobată în timpul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 și avea menire strategico-militară, deoarece ea trebuia să satisfacă necesitățile armatei ruse în campania împotriva turcilor. Luc¬rările de construcție au început la 27 iulie 1877 și s-au încheiat la 4 noiembrie 1877. Gândirea inginerească s-a confruntat cu mari dificultăți în realizarea acestei rute feroviare: terasamentul căii ferate străbătea un teren accidentat, degradat de ravene și traversat de multiple râulețe și lacuri. Pentru nivelarea terenului pe alocuri a fost nevoie de executarea unor excavații sau dimpotrivă a rambleurilor, de construcția unor poduri peste râuri și vâlcele. La lucrările de construcție au fost atrași țăranii din localitățile pe care urma să le traverseze viitoarea linie și trei divizii de ostași din batalionul disciplinar, în total peste 11 mii de persoane.

Harta feroviară din acea perioadă a fost completată cu noi stații, precum Bender, Căinari, Căușeni, Zloți, Schinoasa, Valul lui Traian, Reni ș.a. La Bender și Reni au fost construite ateliere și depouri de locomotive. Toate edificiile din lemn au fost construite după proiectul arhitectului-șef al orașului Chișinău, Alexandru Bernardazzi.

Obiectivul principal al construcției a fost îndeplinit într-un termen record. Peste o sută de zile, la 4 noiembrie 1877, în gara Galați a sosit primul tren militar.