#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Expoziții

„Linia de cale ferată Bender (Tighina) – Galați 140 de ani de la realizare: 27 iulie – 4 noiembrie 1877”

27 iulie – 10 septembrie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a organizat o expoziție de fotografie dedicată construcției liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați, celebrând astfel un important moment aniversar din istoria căii ferate din Moldova.

În premieră sunt expuse 32 de imagini din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei, realizate de un fotograf notoriu din Odesa, I. Antonopoulo. Fotografiile prezintă, pas cu pas, realizarea acestui „drum de fier" din Basarabia, cu o lungime de 304 km, ce lega Benderul de portul dunărean Galați. Expoziția își propune să refacă, prin intermediul fotografiei documentare de epocă, epopeea unui șantier feroviar - executarea lucrărilor de terasament, construcția de poduri, de stații de pompare și turnuri de apă, de depouri și stații de cale ferată etc. - , care a fost finalizat într-un timp record de numai trei luni. Expunerea este complinită cu o machetă a unei locomotive cu aburi, construită în 1900 de compania americană „Richmond Locomotive Works".

Momentul aniversar a fost marcat și printr-o emisiune filatelică - un plic cu marcă fixă „140 de ani de la construcția liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați", realizat de Î.S. „Poșta Moldovei" și pus în circulație în cadrul expoziției.

La manifestarea de inaugurare, care a avut loc pe 27 iulie, ora 12.00, au luat cuvântul: directorul general al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava; vicedirectorul general al Î.S. „Calea Ferată din Moldova", Serghei Tomșa; directorul general adjunct al Î.S. „Poșta Moldovei", Ludmila Buzu; directorul adjunct al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Aurelia Cornețchi.

Construcția liniei de cale ferată Bender - Galați a fost aprobată în timpul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 și avea menire strategico-militară, deoarece ea trebuia să satisfacă necesitățile armatei ruse în campania împotriva turcilor. Luc¬rările de construcție au început la 27 iulie 1877 și s-au încheiat la 4 noiembrie 1877. Gândirea inginerească s-a confruntat cu mari dificultăți în realizarea acestei rute feroviare: terasamentul căii ferate străbătea un teren accidentat, degradat de ravene și traversat de multiple râulețe și lacuri. Pentru nivelarea terenului pe alocuri a fost nevoie de executarea unor excavații sau dimpotrivă a rambleurilor, de construcția unor poduri peste râuri și vâlcele. La lucrările de construcție au fost atrași țăranii din localitățile pe care urma să le traverseze viitoarea linie și trei divizii de ostași din batalionul disciplinar, în total peste 11 mii de persoane.

Harta feroviară din acea perioadă a fost completată cu noi stații, precum Bender, Căinari, Căușeni, Zloți, Schinoasa, Valul lui Traian, Reni ș.a. La Bender și Reni au fost construite ateliere și depouri de locomotive. Toate edificiile din lemn au fost construite după proiectul arhitectului-șef al orașului Chișinău, Alexandru Bernardazzi.

Obiectivul principal al construcției a fost îndeplinit într-un termen record. Peste o sută de zile, la 4 noiembrie 1877, în gara Galați a sosit primul tren militar.