#Exponatul Lunii

Descoperire întâmplătoare. Vasul de metal a fost, probabil, utilizat în calitate de urnă funerară. A fost găsit împreună cu un alt vas, de tip scoică, utilizat drept capac pentru urna funerară, într-o surpătură a drumului pe teritoriul rezervației naturale Iahorlâc, raionul Dubăsari. Satul Iahorlâc este situat la gura pârâului omonim, care este afluent de stânga al fluviului Nistru.

Aparține tipului Hemmoo (sau Eggers 63) și constituie o descoperire rară în siturile antice târzii din secolele II - III de după Hristos. Acest tip de vase este considerat de cercetători a fi de origine italică, galo-italică sau mediteraneană, utilizat frecvent în calitate de urnă funerară sau de inventar funerar de către bastarni. În momentul descoperirii era, conform recuperatorilor, plin cu „pământ și oase arse".

Recipientul a fost găsit împreună cu un vas din tablă de alamă, care avea pereții ondulați sau canelați. Are înălțimea de 14,9 cm (fără inelul suportului fundului). Diametrul corpului vasului este de 19,5 cm. Înălțimea totală a a vasului aste de 16,2 cm. Buza vasului este trasă în afară, având diametrul de 20,5 cm. Recipientul este confecționat din tablă subțire de alamă, de doar 0,1 cm grosime. Partea superioară a vasului este ornamentată modest. Pe mijlocul buzei, în exterior, are incizată o linie orizontală superficială. Tot pe exterior, trecerea de la buză la la corpul vasului este marcată de o canelură lată de 0,3 cm. De la nivelul acestei caneluri buza vasului este îngroșată până la 0,25 cm. Pe partea superioară a buzei vasului, pe două părți dispuse simetric, au fost decupate urechiușele de formă semicirculară, cu baza realizată în trepte. Urechiușele vasului au înălțimea de 2,2 cm și lățimea de 5,1 cm. Împreună cu „treptele" de la bază, urechiușele sunt late de 6,1 cm. Pe mijlocul urechiușei a fost realizat orificiul pentru toartă, de formă circulară alungită, cu dimensiunile de 1,2 x 1,5 cm.

Ornamentul din partea superioară a corpului vasului este reprezentat de două benzi, formate din câte două linii incizate, dispuse paralel, cu distanța între linii de 0,2 și 0,4 cm. Intervalul dintre cele două benzi este de 0,9 cm. Toarta vasului, în forma de semicerc, este mobilă, destul de groasă, rectangulară în secțiune (08 x 0,9 cm). Este realizată dintr-o bară alamă cu colțurile rotunjite. Are capetele subțiate până la 0,6 cm și lățite până la 0,9 cm, pe o lungime de 2,6 cm, care amintesc capete de pasăre. Pe partea mediană, pe trei părți ale barei din care a fost confecționată toarta, au fost realizate semne incizate, care amintesc cifrele romane IX și XI. Fundul vasului a fost confecționat dintr-o foaie de tablă aparte. Aceasta a fost lucrată prin presare la strung. Drept mărturie servește adâncitura de la tija de fixare a strungului, care s-a păstrat pe partea centrală a fundului vasului. În jurul acestei adâncituri a fost realizat un ornament format din două benzi de linii concentrice, cu diametrul de 1,8 cm și, respectiv, de 5,9 cm. Partea inferioară a vasului este supraînălțată și se sprijină pe un suport/fund inelar, format prin modelarea pereților vasului și îndoirea la strung a piesei care a format fundul propriu-zis. Acesta are diametrul de 8,7 cm.

Pentru spațiul nord-vest pontic și est-carpatic vom menționa câteva situri sau puncte disparate, în care au fost descoperite fragmente de vase de metal, utilizate în calitate de inventar funerar sau urne funerare. Este vorba de descoperirile din complexele funerare ale unor necropole plane, datate cu primele secole ale erei noastre, de la Hansca-Lutăria II și Dănceni-Ialoveni. Aici au fost identificate, prin săpătură, morminte nobiliare, fragmente de vase de bronz cu toarte de metal, asemănătoare vasului de la Iahorlîc.

Tur Virtual

Expoziții

„O privire din cer: Teodor Macari - un giuvaer al picturii române”

In memoriam Teodor Macari. 60 de ani de la nașterea artistului

13 – 22 martie 2020

O reflecție lungă despre imensitatea cerurilor, frumusețea peisajelor și melancolia florilor. Un experiment asupra necuprinsului cerurilor în toate culorile și în toată splendoarea lor. Culoare, spațiu, lumină și întuneric. Sunt doar câteva dintre simbolurile pe care le veți găsi reflectate în lucrările pictorului acuarelist Teodor Macari.

Născut la 13 martie 1960 în localitatea Mîndreşti, raionul Telenesti, Republica Moldova, Teodor Macari și-a început studiile la liceul de arte „Igor Vieru" din Chişinău apoi a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Tallinn, Estonia. A fost doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România, iar din 1989 își începe cariera de profesor de pictură şi compoziţie la Facultatea de Arte Plastice şi Design a UPS „Ion Creangă" din Chişinău. În 2005 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Chișinău și titular al al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

A realizat expoziţii personale şi de grup, a participat la tabere de creaţie din Tallinn, Câmpina, Bucureşti, Ploieşti, Buşteni precum și la Centrul Expoziţional „Brâncuşi" din Chişinău. Lucrările lui se află în colecţiile Muzeului de Artă din Ploieşti, România, Muzeul național de Arte al Moldovei dar și în colecții particulare din RM, România, Germania, SUA, Macedonia, Lituania, Polonia, Franţa, Elveţia, Australia şi alte țări.

In lucrările sale, 19 dintre care sunt prezentate în cadrul expoziției, acuarelistul a acordat o mare atenţie cerului spunând că pictându-l, se simte mai aproape. „Aşa îmi construiesc o cale la ceruri. Cerurile mele nu sunt reale, sunt cele ale închipuirii mele".

La 4.11.2018, inima lui Teodor Macari a trecut să bată în cerurile pe care le-a iubit atât de mult și a ştiut să le zugrăvească atât de frumos în inimile noastre.

Curatorul expoziției: Liuba Prîngache, pictor, MNIM