EN RO















#Exponatul Lunii

>>>

Amforele sunt vase masive ce provin din lumea antică greacă, executate la roata olarului, în care negustorii greci, în procesul comerțului lor cu alte teritorii și popoare, transportau, în special, vin grecesc, ulei de măsline, măsline sărate, vopsele, nuci etc. Forma amforei comerciale grecești, în opinia unor cercetători, amintește vag silueta feminină, având, probabil, la început, un caracter sacral. Printre trăsăturile principale ale amforelor se numără și proporțiile metrice bine gândite. Amfora plină, așezată în poziție orizontală, se sprijinea pe corp și pe piciorul alungit în așa fel, încât partea superioară a vasului și gâtul înalt să fie permanent ridicate oblic, ca să nu se verse lichidul. Forma ascuțită a piciorului necesita o fixare deosebită, fie pe suporturi speciale, fie partea inferioară a corpului era îngropată în pământ sau nisip. Cavitatea interioară, adâncă, a piciorului nu permitea lichidului din vas sa se tulbure în procesul transportării, sedimentele rămânând stocate în interiorul piciorului.

Printre zecile de orașe-state din Grecia antică, ce practicau comerțul cu populațiile locale din regiunea Mării Negre (Pontul Euxin), se află și orașul Mende ( Μένδη), situat pe brațul Kassandra (Κασσάνδρας) al peninsulei Calcidice (Halkidiki - Χαλκιδική). Se consideră că fondarea orașului Mende a avut loc in sec. VIII a. Chr. Principalul articol al comerțului acestui poleis grecesc era vinul, considerat de o calitate superioară și indicat chiar de Hippokrates ca medicament în tratarea unor boli. Începând cu sec. VI a. Chr., orașul Mende cunoaște un avânt economic, în special în regiunea circumpontică, iar în sec. V-IV a. Chr. vinul mendiot își face apariția, tot mai des, pe piețele locale din această regiune.

Chiar și unele triburi barbare, conform tradiției grecești, foloseau deseori amforele cu vin în procesul funerar, când erau depuse, drept ofrandă, în morminte, alături de alte obiecte, care fie erau aduse ofrandă zeilor, fie aveau menirea sa-l slujească pe defunct în viața de apoi.

Un astfel de complex funerar a fost descoperit de către arheologul Nicolae Chetraru în 1987 - tumulul scitic nr.45 de la Dubăsari. Defunctul a fost incinerat, iar în mormânt au fost depuse trei amfore și un cazan mare de bronz. Printre amfore (toate aparținând centrelor grecești vinicole) era și una de Mende, laolaltă cu altele două de Chios. Întrucât vinurile de Mende și Chios erau considerate vinuri scumpe, după cum și cazanul de bronz, prezența lor în acest tumul era un indiciu al unei poziții financiare și sociale privilegiate a celui incinerat aici.

Amfora de Mende din mormântul 1 al tumulului 45 de la Dubăsari este, la moment, unicul vas întregibil din acest centru de pe teritoriul Rep. Moldova, cu toate că fragmente de amfore mendiote au mai fost descoperite și în alte situri arheologice din țară.

Vasul este confecționat dintr-o pastă gălbuie-maronie, cu nisip mășcat și multe particule de mică. Amfora are următoarele dimensiuni de bază: înălțimea - 740 mm, adâncimea - 610 mm, diametrul maxim - 390 mm.

Tur Virtual


Expoziții

„Război după război. Rezistenţa armată antisovietică în Lituania în anii 1944-1953”

19 octombrie - 5 noiembrie 2018

 
Vineri, 19 octombrie 2018, ora 16.00, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a avut loc inaugurarea expoziţiei foto-documentare a Muzeului Victimelor Genocidului din cadrul Centrului de Cercetare a Genocidului și a Rezistenței Populaţiei Lituaniei intitulată „Război după război. Rezistenţa armată antisovietică în Lituania în anii 1944-1953".

Evenimentul este organizat de Muzeul Național de Istorie a Moldovei în cooperare cu Ambasada Republicii Lituania în Republica Moldova, în cadrul Programului de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941 şi 1944-1953".

La manifestarea de inaugurare, moderată de dr. Elena Postică, director adjunct al Muzeului Naționl de Istorie a Moldovei, au luat cuvântul: E.S. Kestutis Kudzmanas, Ambasadorul Republicii Lituania în Republica Moldova; Terese Birute Burauskaite, directorul Centrului de Cercetare a Genocidului şi a Rezistenţei Populaţiei din Lituania; Eugenius Peikstenis, drirectorul Muzeului Victimelor Genocidului şi a Rezistenţei Populaţiei Lituaniei din Vilnius; dr. hab., prof. univ Anatol Petrencu, Directorul Programului de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSSM".

În anii 1944-1945, Europa, la fel ca întreaga lume, a fost intoxicată de ideea că într-un final nazismul german a fost înfrânt, iar războiul, care a luat milioane de vieţi şi a distrus oraşe întregi, s-a încheiat.

În Lituania, ca şi în alte state baltice care şi-au pierdut independenţa în 1940 şi au experimentat deja ceea ce reprezenta „paradisul sovietic", prevala o cu totul altă dispoziţie. Aici, după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, a izbucnit un război naţional, care viza restabilirea statului independent lituanian. Mii de oameni s-au retras în păduri, în speranţa că nu vor trebui să rămână prea mult timp acolo, până când au fost luate deciziile Conferinţei de pace ce urma să implementeze principiul autodeterminării naţiunilor. Din nefericire, aşteptările lor nu s-au împlinit, iar timp de nouă ani, între 1944 şi 1953, Lituania şi-a dus propriul război practic de una singură.

În 1945, în pădurile lituaniene trăiau aproximativ până la 30000 de partizani, conduşi de foşti ofiţeri, profesori și studenţi. Au fost formate detaşamente de partizani, care numărau și până la 200 de bărbaţi, iar bătăliile cu armata sovietică erau asemănătoare conflictelor militare dintre armate regulate. În primii doi ani ai rezistenţei armate, în 1944-1945, au fost ucişi aproximativ 10000 de partizani, iar numărul total al decedaţilor a fost de peste 20000. În total, peste 50000 de persoane au fost angajate în războiul de gherilă, circa 140000 de persoane au fost încarcerate şi 118000 au fost deportate.

La început a existat o anumită spontaneitate în organizarea rezistenței armate. Totuşi, puţin câte puţin, cu mari dificultăţi, s-a format o structură bazată pe principiul militar teritorial. Până în 1948, în toată Lituania au fost formate trei regiuni, fiecare cuprinzând districte cu formaţiuni militare (corp, pluton, echipă). Unităţile mai mici aveau personal subordonat acestor districte, conduse de ofiţeri (cu excepţia anumitor districte), cel puţin până în 1948.

Partizanii au elaborat documente militare standard, prin care urmăreau să menţină disciplina, să evite cât mai mult posibil vărsarea de sânge inutilă. Uniformele militare şi ecusoanele de recunoaştere corespunzătoare au servit şi ca măsură disciplinară.

În februarie 1949, după cinci ani de luptă pentru libertate, s-a înfiinţat cea mai înaltă autoritate a partizanilor - Prezidiul Consiliului Mişcării Militanţilor pentru Libertatea Lituaniei (LLKS). Toţi conducătorii partizanilor de pe teritoriul Lituaniei, care au participat la adunarea constitutivă, au devenit subordonaţi acestei autorități. Declaraţia politică a Consiliului Mişcării militanţilor pentru Libertatea Lituaniei, act normativ ce face parte în prezent din sistemul juridic lituanian, a unit Lituania din 1918 şi Lituania din 1990.

Aspiraţiile pentru libertate, independenţă şi democraţie au constituit principalele valori pe care Lituania le-a moştenit de la generaţia care se ghida după principiul „Daţi patriei voastre tot ceea ce sunteţi obligați să daţi ...".


 




Moldova independentă
RSSM sub regimul sovietic
Războiul Al Doilea Mondial
Basarabia şi RASSM între cele două războaie mondiale
Basarabia în perioada dintre cele două războaie mondiale
Epoca renaşterii mişcării cultural-naţionale
Epoca reformelor şi consecinţelor
Suprimarea autonomiei. Basarabia o nouă colonie ţaristă
Perioada autonomiei relative a Basarabiei în cadrul Imperiului Rus
Epoca
Fanariotă
Între medieval şi modern, epoca fanariotă
Epoca de aur a culturii româneşti
Secolul de aur al  culturii româneşti
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Lupta pentru apărarea fiinţei naţionale a Ţării Moldovei
Formarea statului medieval Moldova
Perioada formării şi constituirii definitive a statului medieval de sine stătător Moldova
Epoca marilor migraţiuni nomade
Epoca marilor migraţiuni nomade şi apariţia primelor formaţiuni prestatale în regiunea carpato-dunăreană
Evul mediu timpuriu
Evul mediu timpuriu. Perioada constituirii comunităţilor romanicilor, a apariţiei primelor formaţiuni prestatale
Epoca fierului
Epoca fierului şi epoca antică
Epoca bronzului
Epoca bronzului
Epoca eneoliticului
Epoca eneoliticului
Epoca neoliticului
Epoca neoliticului
Epoca paleoliticului
Epoca paleoliticului

  
9 – 30 noiembrie 2022
 
12 octombrie – 30 noiembrie 2022
 
18 mai 2022 – 31 decembrie 2022
 
Peste 2500 de piese din metale prețioase de o deosebită valoare istorică, artistică și simbolică
  
Veniţi la muzeu! Redescoperiţi istoria!
Vizitează muzeul
Vizitează muzeul
Program de vară– zilnic,
orele 10-18.

Program de iarnă – zilnic,
orele 10-17.
Vineri închis.
Taxe de intrare:  Adulţi – 10 lei, pensionari, adulţi cu dizabilităţi medii / invaliditate de gradul III, studenţi - 5 lei, elevi - 2 lei. Acces gratuit (...)

WiFi Internet prin Wi-Fi gratuit: Pentru vizitatori în curtea Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei funcţionează o reţea de internet prin Wi-Fi.







#Exponatul Lunii

Amforele sunt vase masive ce provin din lumea antică greacă, executate la roata olarului, în care negustorii greci, în procesul comerțului lor cu alte teritorii și popoare, transportau, în special, vin grecesc, ulei de măsline, măsline sărate, vopsele, nuci etc. Forma amforei comerciale grecești, în opinia unor cercetători, amintește vag silueta feminină, având, probabil, la început, un caracter sacral. Printre trăsăturile principale ale amforelor se numără și proporțiile metrice bine gândite...

Citeşte mai multe >>

































Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC

 



Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC

menu
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
©2006-2022 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
Visit museum Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Telefoane:
Secretariat: +373 (22) 24-43-25
Secţia Relaţii publice, Educaţie muzeală: +373 (22) 24-04-26
Fax: +373 (22) 24-43-69
E-mail: office@nationalmuseum.md
Serviciul asistenţă tehnică: info@nationalmuseum.md
Administrare și întreținere site web: Andrei EMILCIUC