#Exponatul Lunii

Acest obiect neobișnuit al perioadei scitice a fost descoperit în 1953 de către un învățător, A.I. Shiryaev, în vârful unui tumul din apropierea satului Răscăieții Noi din raionul Ștefan Vodă. Un sfert de secol mai târziu, săpăturile din 1979 au arătat că această movilă remarcabilă (aproximativ 10 m înălțime și mai mult de 40 m în diametru) a fost construită în epoca bronzului timpuriu, la începutul mileniului 3 î.Hr. Apoi, două mii de ani mai târziu, sciții au fost îngropați în mijlocul tumulului, cu care, aparent, sunt asociate și alte descoperiri - un cazan și un vârf - turnate din bronz.

Vârful de la Răscăieții Noi este unul dintre articolele realizate în stilul zoomorf scitic - un stil special de decorare care s-a răspândit împreună cu cultura primilor nomazi din Europa Centrală până la Marea Neagră și Caucaz, din regiunea Volga până în sudul Siberiei, din Asia Centrală până în Mongolia și nordul Chinei. Cu toate acestea, în ciuda acoperirii generale eurasiatice, vârful de la Răscăieții Noi conține trăsături caracteristice în principal Europei de Est. În primul rând, nomazii est-europeni erau foarte pasionați să descrie atât păsările de pradă din timpul zilei (Falconiformes), cât și părțile individuale ale corpului - capul sau ciocul. În al doilea rând, bestiarul „european" al stilului zoomorf scitic (spre deosebire de „asiaticul" scitic-siberian) include deseori animale fantastice (și diversele „transformări artistice" ale acestora), pătrunse în repertoriu sub influența culturilor Orientului Mijlociu. Astfel, imaginea „fantastică" a vârfului de la Răscăieții Noi are forma unui cioc de pasăre îndoit într-o parte, ceea ce nu se întâmplă în natură. În al treilea rând, însăși forma obiectului este caracteristică doar pentru Caucazul de Nord, stepa Mării Negre și silvostepa ucraineană.

Astfel de piese au fost interpretate ca simboluri ale puterii și/sau decorațiuni pentru catargele navelor. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor le consideră asociate cu procesiuni funerare, cel mai probabil sub formă de decorațiuni pentru baldachin, căruțe sau care funerare. Ultima versiune pare a fi cea mai plauzibilă, mai ales că decorațiuni similare se găsesc pe imaginile carelor din Orientul Mijlociu. Din punct de vedere stilistic, artefactul de la Răscăieții Noi este asociat cu vârfurile din movilele silvostepei ucrainene și din Caucazul de Nord, însă, realizat într-un mod mai realist.

Se pare că o stilizare suplimentară a imaginii poate fi urmărită pe exemplarul de la Răscăieții Noi, atingând stadiul cel mai înalt, când ciocul poate fi intuit doar în buclele din partea superioară a burții, iar ochiul pronunțat subliniază asemănare cu capul unei păsări de pradă. De la mijlocul secolului al V-lea. î.Hr. piesele stilizate în această manieră manieră pătrund în regiunea de stepă a Mării Negre, inclusiv pe malurile Nistrului de Jos, unde a fost descoperită piesa.

Tur Virtual

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Vestigii arheologice în stepa Bugeacului. Raionul Taraclia”

24 iunie – 30 septembrie 2021

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine o bogată colecţie de vestigii arheologice, rezultate din cercetările realizate în raionul Taraclia, începând cu anii ʼ70-ʼ80 ai sec. XX și până în zilele noastre.

La momentul de față, pe teritoriul raionului sunt cunoscute circa 220 de situri arheologice, atestate în preajma a 16 localități, din cele 26 care intră în componența acestei unități administrative. Printre siturile repertoriate în Registrul arheologic al Republicii Moldova se evidențiază o fortificație liniară (Valul lui Traian), 30 de așezări cu mai multe niveluri cronologice de locuire, opt necropole plane și 181 de movile funerare/tumuli. Însă doar o parte a lor a fost investigată prin săpături arheologice: patru așezări (Taraclia-Gaidabul, Taraclia I, Cealîc, Balabanu I), trei necropole plane (Cealîc, Taraclia-Gaidabul, Taraclia Centru) și 48 de tumuli (grupurile tumulare de lângă Taraclia, Balabanu, Ciumai etc.).

Ca urmare a cercetărilor de suprafață, precum și a investigațiilor arheologice, s-au atestat urme de locuire încă din epoca eneolitică timpurie (4500-4000 a. Chr.) și până în epoca medievală și premodernă - perioada nomazilor târzii (sec. XIII-XV și sec. XVI-XVIII p. Chr.).

Expoziţia reunește un număr de peste 500 de piese arheologice cu valoare ştiinţifică, istorică şi estetică, provenite din siturile de pe teritoriul raionului Taraclia, în special de la Taraclia-Gaidabul, Taraclia I, Cealîc ș.a. Sunt expuse unelte de muncă, arme, piese de podoabă și vestimentație, confecționate din piatră, os, lut, fier, bronz etc., precum și numeroase vase ceramice.

Pentru ilustrarea expoziției sunt utilizate fotografii și desene din fondurile Muzeului, din arhivele personale ale cercetătorilor și din publicațiile științifice. Pentru o mai bună percepere a realităților arheologice, expoziția este completată cu machete de tumuli, reconstituiri ale unor activități umane etc.

Rezultatele cercetărilor de pe teritoriul raionului Taraclia furnizează un vast, divers şi spectaculos bagaj informativ, important pentru cunoașterea trecutului nostru. Scopul expoziției este promovarea patrimoniului arheologic, descoperit în siturile din Taraclia, prin valorificarea vestigiilor patrimoniale care se păstrează în fondurile muzeului. Caracterul cultural și educativ al expoziției se bazează pe încercarea de a familiariza publicul larg cu materialele ce reflectă istoricitatea siturilor arheologice, diversitatea cronologică, dar și unicitatea artefactelor descoperite de-a lungul timpului în împrejurimile localităților componente ale raionului Taraclia.