#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Conferința internațională „75 de ani de la al doilea val de deportări din Basarabia”

s. Mereni, r-nul Anenii Noi, 5 iulie 2024

În data de 5 iulie 2024, în s. Mereni, r-nul Anenii Noi, a avut loc conferința internațională „75 de ani de la al doilea val de deportări din Basarabia", eveniment organizat de Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Muzeul de Istorie și Etnografie din Mereni, Complexul muzeal în aer liber în memoria victimelor represiunilor politice, cu sprijinul Fundației Academia Civică, Fundației Hanns Seidel - Republica Moldova și a Primăriei Mereni.

Conferința a reunit circa 200 de participanți, printre care istorici, muzeografi, juriști, psihologi, reprezentanți ai administrației publice, societății civile și mass-media din Republica Moldova și România care, împreună cu locuitorii satului Mereni, au onorat memoria celor arestați și deportați în perioada regimului sovietic de ocupație.

Evenimentul a demarat cu o vizită la Complexul muzeal în aer liber în memoria victimelor represiunilor politice din satul Mereni, unde, în prezența supraviețuitorilor represiunilor și deportărilor staliniste din diverse localități ale Republicii Moldova, a avut loc parastasul de pomenire a celor pieriți din cauza atrocităţilor regimului totalitar-comunist.

Lucrările conferinței au fost inaugurate de către președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, dl Alexandru Postica, care a subliniat importanța acțiunilor comemorative pentru înțelegerea trecutului, precum și necesitatea unor politici comemorative elaborate, care să asigure „reabilitarea efectivă a victimelor represiunilor".

Cuvântul de salut din partea Muzeului Național de Istorie a Moldovei a fost adresat de către Directorul General, dl prof. univ., dr. hab. Eugen Sava, care a menționat efortul sistematic depus de Muzeul Național de Istorie a Moldovei în vederea valorificării științifico-muzeale a istoriei și memoriei foștilor deportați și deținuți politici din perioada RSS Moldovenească, precum și deschiderea către cooperare la nivel național și internațional, pasibilă să contribuie la edificarea unei memorii europene în societatea din Republica Moldova.

Printre invitații de onoare la lucrările conferinței s-a numărat dna Ana Blandiana, Președintele Fundației Academiei Civice Române, care a reiterat necesitatea educării tinerei generații în spiritul libertății și al democrației.

În cadrul conferinței au fost prezentate comunicări din partea următorilor invitați: prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, Președintele Asociației Istoricilor „Alexandru Moșanu"; acad. Valeriu Pasat, Institutul de Istorie al USM; dl Ion Manole, Director Executiv Promo-LEX; conf. univ., dr. Virgiliu Bîrlădeanu, șeful Secției Istorie Contemporană, Institutul de Istorie al USM; conf. univ., dr. hab. Zinaida Bolea, Departamentul de Psihologie și Științe ale Educației al USM; dna Niculina Moica, Președinta Asociației Foștilor Deținuți Politici din România; prof. univ., dr. hab. Gheorghe Postică, Muzeul Național de Istorie a Moldovei; dra Maria Seretean, Liceul Teoretic „Emil Nicula"; dl Ion Negrei, cercetător științific, Institutul de Istorie al USM; dr. hab. Cosmin Budeancă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - IICCMER, București; dr. Denisa Florentina Budeancă, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS, București; dr. Preot Maxim Melinti, Consilier Cultural al Mitropoliei Basarabiei; dr. Maria Gogu-Zinovii, Agenția Națională a Arhivelor. Vorbitorii s-au oprit asupra contextului istoric în care s-au desfășurat represiunile comuniste și deportările staliniste, în special în satul Mereni, elucidând aspecte importante privind cunoașterea istorică, impactul asupra societății de astăzi și asumarea răspunderii de a nu admite repetarea unor astfel de crime împotriva umanității în viitor.