#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2020

Vasul –„binoclu” de la Ciulucani

Piesa a fost descoperită în anul 1990 lângă s. Ciulucani, r-nul Teleneşti, cu ocazia amenajării unui iaz. În acelaşi an, arheologul Tatiana Todorova a efectuat în aşezare săpături care aveau menirea să salveze de la distrugerea iminentă o parte din suprafaţa ei. Aşezarea Ciulucani I se situează pe versantul văii unui pârâu, afluent de stânga al râului Ciulucul Mic, la 12 km nord de satul Ciulucani, raionul Telenești.

Vasul aparţine culturii Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa (aa.5.200 până în 3.200 a.Chr.), care şi-a primit denumirea după cea a satului cu același nume din apropierea Iaşului, unde, în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Sumer şi Egiptul Antic. Cultura Cucuteni (în ucr. Tripolie) se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.

Așezările cucuteniene aveau o organizare protourbană, cu locuinţe construite din lut pe structuri de lemn. Cucutenienii practicau vânătoarea, agricultura şi meşteşugurile casnice, cum ar fi: ţesutul, olăritul, confecţionarea uneltelor. Culorile predominante pe ceramica cucuteniană sunt roşul, albul şi negrul.

Piesă în formă de binoclu reprezintă două tuburi ceramice, unite prin intermediul a trei bare (punţi) dispuse orizontal, fiind compusă, ca atare, din două monocluri cu extremităţile în formă de pâlnie. Vasul de culoare gălbuie-roză este modelat dintr-o pastă fină de lut şi decorat prin ornament pictat, pentru care s-au folosit coloranţi naturali, de nuanță negru-maro. După un tip de particularităţi, o astfel de construcţie avea ca prototip o construcţie similară de lemn. În unele cazuri, extremităţile aveau orificii, adică formau un tot întreg cu tubul suport, în alte cazuri, mai rare, cum este şi piesa de la Ciulucani, ele reprezintă mici phiale. Evoluţia acestui tip de vas are loc în perioada clasică a culturi Cucuteni, de până la începutul degradării treptate a calităţii ceramicii acestei culturi. Până în prezent, nu există opinii sigure privind funcţionalitatea acestor piese, specifice doar culturii Cucuteni, dar mai mulţi cercetători optează pentru supoziţia că acestea ar fi fost utilizate în practica rituală şi se află printre cei mai buni marcatori cronologici şi spaţiali. Fiecare vas-„binoclu" descoperit până în prezent nu are un decor asemănător, toate fiind artefacte unicat.

Vasul -„binoclu" de la Ciulucani are înălţimea de 188 mm, diametrele extremităţilor variază de la 111 la 112,5 mm, lăţimea vasului - 290 mm.

Datare: mileniul IV a. Chr.