#Exponatul Lunii

Piesa reprezintă partea inferioară a piciorului unei mese festive, confectiontă din marmură alb-gri. În partea superioară este prevăzută cu o proeminență asemănătoatre unui capiteliu al ordinului doric, pe platforma orizontală a căruia este o adâncitură gravată, pătrată, prevăzută pentru fixarea celei de-a doua părți a picioruui (cea superioară). Partea inferioară a piciorului este executată în stil antropomorf, în opinia noastră, având două variante de identificare a personajului. Prima ar sugera imaginea capului tânărului Heracle (Heracles - Ἡρακλῆς) (fără barbă), cel mai iubit erou al antichității, care poartă pe cap blana leului din Nemeea - Λέων της Νεμέας, un monstru vicios din mitologia greacă, care a trăit în Nemeea și, în cele din urmă, a fost ucis de către Heracles. Prima muncă a lui Heracles - din cele douăsprezece, stabilite de către regele Euristeu (vărul său) - a fost să ucidă leul din Nemeea și să aducă regelui blana sa. Din mitologia greacă mai este cunoscut faptul că leul din Nemeea lua chipul unei femei frumoase, pentru a-i ademeni pe oamenii din satele vecine, care doreau să salveze fata aflată în primejdie. După intrarea în peșteră, omul vedea o femeie, care se prefăcea, de obicei, că e rănită și se grăbea s-o ajute. Când acesta se apropia foarte mult, femeia se transforma în leu și-l omora. Leul devora apoi omul, oferindu-i oasele lui Hades - ᾍδης, zeul Infernului, care trăia în împărăția umbrelor. Cea de a două variantă a reprezentării antropomorfe ar putea fi cea a lui Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei în a doua jumătate a sec. IV a. Chr., unul din cei mai vestiți eroi ai lumii grecești, care este reprezentat, pe unele imagini, cu chipul lui Heracles - având blana leului pe el. Unii cercetători consideră obiceiul purtării blănii leului ucis drept semn al puterii regale. Chiar însuși cuvântul βασιλεύς, tradus din greaca veche, înseamnă „cel ce merge pe calea leului", adică rege. Acest titlu era purtat de regii greci din perioada homerică, iar mai târziu, începând cu sec. VII p.Chr., - de către regii bizantini.

Piesa ar putea fi datată cu sec. V-VI p. Chr., iar posibila provenință ar fi Asia Mică.

Ea se află în colecția Muzeului de circa 10 ani. Suportul din granit gri nu aparține piesei originale.

Caracteristicile metrice: H: 330 mm; LA: 112 mm.

Tur Virtual

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

#Exponatul Lunii

Decembrie 2021

Gravura-document Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești

Un german pasionat de istoria românilor, Robert Denndorf, a donat muzeului mai multe bunuri culturale de o deosebită semnificație istorică și artistică. Printre acestea distingem gravura Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești. Lucrarea – cu dimensiunile: L – 420 mm, 380 mm; LA – 350 mm, 300 mm – a fost executată de gravorul și editorul german de origine elvețiană Matthӓus Merian, la comanda istoricului german Iohan Abelin, cunoscut ca autor cu numele Iohan Ludwig Gottfreid. Ea reprezintă o imagine generală a dislocării trupelor turcești și rusești pe malul Prutului, lângă Stănilești, înainte de începutul Bătăliei de la Stănilești (județul Vaslui). Pe centru este redat râul Prut, în partea de sus a râului fiind dispusă armata otomană, iar în partea de jos – cea a Rusiei, sprijinită de oștile lui Dimitrie Cantemir (Principatul Moldovei). Prin diverse simboluri, aplicate pe gravură, sunt înfățișate și numerotate anumite acțiuni și lucruri, fără descifrări și explicații. În partea de jos a gravurii, în centru, într-un chenar, se află titlul lucrării în limba germană – Action bey der Prutt zwijehen denen Turcken und Mofcowiten. Gravura a fost publicată, pentru prima dată, în anul 1715, în Theatrum Europaeum, o revistă de istorie, lansată de Mattthӓus Merian, care a apărut, în limba germană, între anii 1633 – 1738. Ulterior, a fost reprodusă și în 1673 în cartea, redactată în limba italiană, Colonna Traiana – Eretta Dal Senato, E. Popolo Romano All, imperatore Traiano Augusto Nel Suo Foro in Roma „Columna lui Traian, ridicată de Senat și poporul roman împăratului Traian în forumul său din Roma”. Volumul cuprindea și o expunere în limba latină, efectuată de Alfonso Ciaccone. În rezultatul Bătăliei de la Stănilești, în Moldova, în 1711, este instalat regimul fanariot, iar în Țara Românească – în 1716. Iar Dimitrie Cantemir se stabilește cu traiul în Rusia.

Gravura-document Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești este una din primele imagini ale istoriei medievale românești înfățișând un eveniment istoric de la începutul secolului al XVIII-lea – Bătălia de la Stănilești – care a avut urmări importante pentru Moldova și Țara Românească. La acest subiect nu există nicio mărturie iconografică a autorilor români din secolul XVIII. Singurele reprezentări artistice, înregistrate până astăzi, au fost lansate de artiști occidentali.

Gravura este de o remarcabilă valoare artistică și istorică, fiind clasată ca bun cultural de patrimoniu mobil în categoria juridică Tezaur.