#Exponatul Lunii

Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când ne preocupăm de micile bucurii și surprizele plăcute pe care vrem să le facem celor dragi, alături de felicitarea rostită sau scrisă. Cea din urmă - felicitarea scrisă de mână și expediată prin poștă - azi nu mai este atât de populară, or tehnologiile moderne de transmitere a informațiilor au înlocuit aceste „mici petice de carton", care emanau nu numai parfumul de epocă, dar și individualitatea celui ce a expediat-o. De-a lungul timpului, felicitările au avut rolul unor mesageri, care, de multe ori, au „înlocuit" vizitele menite pentru a-i felicita „personal" pe cei apropiați, pe prieteni, cunoscuți, simbolizând și un gest de stimă și prețuire din partea expeditorului față de destinatar.

Predecesorii felicitărilor au fost cărțile de vizită, apărute pentru prima dată la mijlocul secolului al XVIII-lea la Paris, unde, în preajma sărbătorilor, acestea erau expediate prin curieri sau înmânate personal rudelor, prietenilor, cunoscuților. Anul 1843 este considerat anul "nașterii" felicitărilor cu tematica sărbătorilor de iarnă, prima felicitare de Crăciun fiind comandată de Henry Cole și ilustrată de John Horsley în Londra, apoi multiplicată cu ajutorul litografiei, aceasta asemănându-se cu tradiționalele cărți de vizită. Asemeni unor opere de artă, unele erau cu chenare de aur sau de argint, chiar și atunci când fenomenul a devenit industrie, ele încântau prin imagini feerice, calde, astfel că mesajul scris destinatarului aducea o bucurie și mai mare. Felicitările se deosebeau de celelalte cărți poștale nu numai ca imagine și mesaj, dar și printr-un șir de semne-simboluri caracteristice evenimentului, fiecare în parte purtând un mesaj individual. Acestea erau ilustrații ale tradițiilor și obiceiurilor care existau în țara respectivă, rămânând constantă, indiferent de țară, reprezentarea copiilor și a familiei, șirul imaginilor fiind completat cu scene biblice. Odată cu apariția fotografiei, au început să se imprime cărți poștale cu scene montate. Nu mai puțin interesante erau felicitările cu scene cotidiene reflectând tema Crăciunului, care aveau ca imagine, pe lângă cele tradiționale, masa de sărbătoare, copiii deschizând cadourile aduse de Moș Crăciun, companii și cupluri amuzante, uneori nu foarte sobre, pomul de Crăciun împodobit etc.

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o colecție bogată de cărți poștale ilustrate, care include și felicitări cu diverse ocazii. Cele expuse cu ocazia sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - sunt doar o mică parte din colecție, ele au circulat în Basarabia acum un secol, fiind expediate din Imperiul Rus, România și alte țări. Răsfoind albumele cu cărți poștale de epocă, ne transpunem în lumea magică a sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi, savurăm parfumul de epocă și ne întrebăm: când am trimis ultima oară prin poștă o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou, scrisă de mână?

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Iulie 2022

Depozitul de la Vărvăreuca

Prin depozit se înțelege depunerea intenționată în pământ, eventual apă, mlaștină sau prăpastie a unei asociații din cel puțin două piese din bronz, care nu aparțin inventarului funerar sau resturilor de așezări. Acestea sunt rezultatul unor acțiuni conștiente desfășurate în cadrul unor manifestări bine stabilite în societățile preistorice. Obiceiul de depunere a bronzurilor a debutat în perioada mijlocie a epocii bronzului și a durat, cu perioade de vârf și declin, până în perioada mijlocie a epocii fierului. Descoperiri de acest fel sunt cunoscute pe întreg teritoriul Europei și spre est până pe teritoriul Kazahstanului. În dependență de funcționalitatea pieselor depuse, se diferențiază: depozite dintr-o categorie funcțională, depozite din două categorii funcționale, depozite cu asocieri complexe și depozite eterogene.

Semnificația acestor depuneri este interpretată diferit în literatura de specialitate. Unii cercetători atribuie depozitelor de bronzuri un caracter profan (depozit de meșteșugar sau atelier, cu intenție de recuperare pentru refolosire) iar alții - un caracter sacru (în baza mai multor criterii cum ar fi compoziția, plasarea și depunerea într-un anumit mod, fragmentarea intenționată a unor piese).

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt cunoscute cca 20 depozite, marea majoritate descoperite întâmplător, dintre care doar 9 (Antonești, Călmățui, Chișinău, Dancu, Haragîș, Lozova, Mîndrești, Ocnița și Vărvărăuca) se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Celelalte depozite fac parte din colecții private. Complexele de acest fel descoperite pe teritoriul țării noastre se datează în perioada tardivă a epocii bronzului (sec. XVI-XIII a. Chr) și perioada timpurie a epocii fierului (sec. XI-X a. Chr.). Cele datate în bronzul tardiv aparțin blocului cultural Noua-Sabatinovka, comunitățile cărora au locuit acest spațiu în perioadă respectivă. Depozitele conțin piese din categoria uneltelor, armelor și mai puțin a podoabelor. Cel mai impresionant complex de acest tip cunoscut pe teritoriul țării noastre este depozitul descoperit în localitatea Lozova, expus publicului larg în sala nr.1 a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Depozitul de la Vărvăreuca a fost descoperit de V. I. Markevici pe teritoriul așezării eneolitice Vărvăreuca VIII. Acesta conține 11 piese și prezintă o depunere cu asocieri complexe și anume - unelte, arme și podoabe. Uneltele sunt reprezentate prin două topoare-celt de tip răsăritean și patru seceri cu orificii la mâner (așa-numitul tip Heleșteni). Categoria armelor este prezentă print-un mâner de pumnal cu capăt sferic aplatizat și frumos ornamentat. Podoabele sunt reprezentate prin două brățări lucrate din bară ovală în secțiune cu capetele depărtate și ornament geometric, și, doi cercei. Aceștia din urmă sunt lucrați din sârmă subțire de bronz, răsucită concentric și reprezintă piese unicat.

În ultima perioadă, tot mai multe complexe de acest tip sunt descoperite de căutătorii de comori, scopul cărora este profitul financiar obținut în urma comercializării artefactelor pe piața neagră. Aceste acțiuni ilegale lipsesc aceste piese de context arheologic și valorificarea lor istorico-științifică. De cele mai dese ori, depozitele sunt dispersate în diferite colecții private sau comercializate în afara țării. Pe această cale, facem apel către publicul larg să fie conștiincios și receptiv, și, în cazul descoperirii a astfel de obiecte să le predea instituțiilor de profil.

#Exponatul Lunii

Cărți poștale dedicate sărbătorilor de iarnă

Iulie 2022

Depozitul de la Vărvăreuca

#Exponatul Lunii