#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Lansarea albumului cartografic „DESCRIPTIO BESSARABIAE"

20 iunie 2017

La 20 iunie 2017, în Sala Albastră a Muzeului Național de Istorie a Moldovei a avut loc lansarea albumului cartografic „DESCRIPTIO BESSARABIAE". Evenimentul a fost organizat de către Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu" din Chișinău, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei.

Evenimentul de lansare s-a desfășurat în prezența directorului ICR „Mihai Eminescu", Valeriu Matei și a directorului Muzeului Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava. În calitate de invitați speciali au fost viceministrul Culturii, Gheorghe Postică; academicianul Demir Dragnev și autorii albumului: prof. univ. dr. Adrian Năstase, coordonatorul volumului; dr. Mihai Gribincea, Ambasador al Republicii Moldova în România și cercetătorul Ovidiu Dumitru.

La eveniment au participat oficiali moldoveni, cercetători, muzeografi, cadre didactice și oameni de cultură, reprezentanți ai presei, precum și membri ai corpului diplomatic acreditat la Chișinău, între care și Ambasadorul României în Republica Moldova, E.S. Daniel Ioniță.

Realizat în două versiuni, română și engleză, albumul „Descriptio Bessarabiae" valorifică un număr de 120 de hărți, într-o concepție vizuală de excepție, piese rare aflate în patrimoniul Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi din București și în colecțiile private ale autorilor. Prezentarea hărților în structura albumului respectă evoluția istorică a realizărilor cartografice referitoare la spațiul basarabean în aproape cinci secole de cartografie.

„Basarabia nu este un mit. Este o realitate. Apărută pe hartă printr-un joc al istoriei, ea a dispărut printr-un concurs de împrejurări la fel de neașteptat. Dar precum astronomii știu să vadă cometele numai de ei cunoscute, știu să comenteze și să calculeze precis traiectorii numai de ei bănuite, așa și istoricii ar trebui să însușească măiestria de a pune preț pe cele mai insesizabile adevăruri. Raportate la astronomie (dacă doriți, le putem raporta la timp), hărțile nu sunt decât niște grafice obișnuite pe care mâini nesigure de suverani ai clipei își trec propriile ambiții. Şi e de datoria noastră să nu le luăm drept adevăruri absolute, chiar dacă ei au semnat cu nume de împărați creștini ca Alexandru I sau cu nume de tirani comuniști ca Iosif Stalin... Axioma existenței acestui pământ sunt chiar oamenii care au trecut fulgerător prin clepsidra timpului, dar n-au dorit să aibă un destin asemănător cu cel al firelor de nisip. Scopul lor a fost să lase o urmă. Argumentul suprem al existenței lor este urma. Citind urmele generațiilor care s-au perindat în istoria noastră, afirmăm cu profundă convingere: Basarabia nu este un mit. Este o realitate." (din prefața „Basarabia. Miza geostrategică")

Un argument esențial adus de autori, în favoarea albumului „Descriptio Bessarabiae", este că, în Ţările Române din perioada medievală, nu au existat preocupări autohtone relevante pentru cartografie, hărțile fiind realizate mai mult de călătorii străini, de cele mai multe ori însoțiți de artiști plastici, pentru completarea informațiilor din teren. Aceste lucrări reprezentau studii documentare, care au avut, de-a lungul timpului, un regim special, chiar restricționat. Atlasele cartografice erau utilizate pentru educarea copiilor de principi, ajutând la înțelegerea modificărilor de teritoriu.

Albumul cartografic lansat la Muzeul Național de Istorie a Moldovei este parte a unui proiect mai larg, realizat în colaborare cu Editura Institutului Cultural Român și Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, proiect din seria de albume conținând hărți ale Dunării, Mării Negre, Basarabiei. Seria se dorește completată cu prezentarea vechilor hărți ale Transilvaniei, ca parte din Programul care marchează, în primăvara anului viitor, Centenarul Marii Uniri.

#Exponatul Lunii

Cazanul scitic din bronz de la Răscăieții Noi

Lansarea albumului cartografic „DESCRIPTIO BESSARABIAE"

20 iunie 2017

#Exponatul Lunii