#Exponatul Lunii

Descoperit în anul 1957 în timpul lucrărilor agricole din apropierea localității, inițial, acesta a făcut parte din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, pentru ca, ulterior, să fie transferat la Muzeul Național de Istorie (Inventar: FB: 12 576 - 12650; N: 12 658 - 12 732). Este alcătuit din 75 de monede de argint care reprezintă emisiuni din categoria talerilor, puși în circulație de Regatul Poloniei, Republica Provinciilor Unite și Sfântul Imperiu Romano-German în perioada anilor 1612-1648.

REGATUL POLONIEI
Sigismund II Wasa (1586-1632)
Coroana, taler: 1628 (1).
Gdańsk, orți: 1612 (1), 1613 (1*), 1614 (1), 1615 (7), 1616 (8), 1617 (16), 1618 (4), 1619 (2), 161 (1), 1620 (2), 1621 (8).

REPUBLICA PROVINCIILOR UNITE
Taleri-leu (leeuwendaalder)
Gelderland: 1641 (1), 1647 (2), 1649 (1).
Frisia de Vest: 1648 (1).
Utrecht: 1643 (1), 1646 (1), 1647 (2), 1648 (1).

SFÂNTUL IMPERIU ROMAN DE NAȚIUNE GERMANĂ
Kampen: halve leeuwendaalder 1646 (1), 1647 (1); leeuwendaalder 1647 (3), 1649 (1).
Zwolle: leeuwendaalder 1633 (1), 1637 (3), 1644 (1), 1646 (2), 1648 (1).

Acest tezaur, prin structura sa, confirmă prezența, în circulația monetară a Țării Moldovei, a emisiunilor monetare de argint din categoria talerului.

Talerii au fost emiși pentru prima dată în anul 1486 în Sankt-Joachimstal, azi Republica Cehă, numele de taler fiind o abreviere de la Joachimsthaler, adică „monedă emisă în Sankt-Joachimstal". În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, talerii au fost emiși în cantități foarte mari, în special de către entitățile statale care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și din Imperiul Habsburgic. Astfel, talerul poate fi considerat o monedă prin excelență populară, existând taleri de mai multe tipuri, precum: taleri austrieci, taleri polonezi, taleri rusești, taleri turcești, taleri venețieni, numiți și scuzi, reichstaleri, numiți și imperiali, löwenthaleri, sau taleri-lei, taleri spanioli, numiți și colonați. În Ţările Române, talerii se răspândesc pe larg către sfârșitul veacului al XVI-lea, iar în secolele următoare circulația lor devine foarte abundentă, aceștia fiind în uz până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Moneda a avut un succes enorm, fiindu-i atribuite și denumirile de: daalder/daler în Olanda, talar în Polonia, dahlar în Scandinavia, tallaro/tallero în Italia, talari în Etiopia, dollar în America etc. O categorie aparte - talerul olandez, leeuwendaalder, löwenthaler, adică talerul-leu, numit pe scurt și leu, - după stema de pe revers, care reprezintă un scut cu o coroană, având înlăuntru un leu - este o monedă de argint, bătută în Țările de Jos, care deciseseră, în anul 1575, emiterea unei noi monede pe baza scuzilor. În Principate, talerul-leu apare în ultimul sfert al secolului al XVI-lea. Acești taleri-lei au dat denumirea monedei actuale a României, a Republicii Moldova și a celei din Bulgaria (leva).

Orții sunt, la fel, monede de argint din categoria talerului, cu valoarea de un sfert de taler. Sfertul de taler s-a numit la început ortstaler, denumire care ulterior s-a redus la forma ort (în limba germană veche, ort înseamnă „o pătrime"). Moneda a circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în Ţările Române, fiind prezentă şi în secolul al XVIII-lea sub forma orţilor polonezi, turceşti şi germani. Termenul de ort s-a păstrat în limba română în sintagma a (-și) da ortul popii („a muri"), care îşi are originea într-o străveche practică păgână: mortului i se punea o monedă la degetul mic al mâinii drepte, pentru ca să-şi poată plăti vămile văzduhului; aceeaşi monedă fiind folosită şi pentru plata preotului pentru slujba de înmormântare, familia persoanei decedate „dădea ortul popii", pentru a se îngriji de îndeplinirea tradiţiilor bisericeşti.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

#Exponatul Lunii

Octombrie 2020

Călimară „Fabergé”

Peter Carl Fabergé (1846-1920), a fost un renumit bijutier de origine franceză, devenit furnizorul oficial de bijuterii pentru casa imperială din Rusia, iar atunci când spunem Fabergé, ne referim nu doar la bijuterie ci, în mod deosebit, la artă.

Renumita casă rusă de giuvaiergerie Fabergé a primit recunoașterea mondială prin orfevrăria sa fină și inedită. La sfârşitul secolului al XIX-lea începutul secolului XX, Casa Fabergé reprezenta un fenomen de talie mondială, cunoscută datorită celor mai spectaculoase obiecte - celebrele „ouă de Paşti" realizate din metale şi pietre preţioase. Primul ou a fost confecţionat în anul 1885 când ţarul Alexandru III decide să îi facă un cadou mai deosebit soţiei sale cu ocazia celor 20 de ani de căsătorie. Pentru că aniversarea era în preajma sărbătorilor pascale, ţarul îi cere lui C. Faberge să îi creeze o bijuterie unică, sub formă de ou, care să fie extrem de preţioasă, la fel ca şi soţia sa - Maria. Aşa au apărut „ouăle Faberge" şi tradiţia anuală de Paşti a acestora de la curtea ţarului rus. Timp de 32 de ani, până la revoluţia bolşevică din 1917, care a dus la sfârşitul monarhiei ţariste, Casa Faberge a creat aproximativ 70 de ouă, dintre care peste 50 s-au păstrat până azi, fiecare constituind o operă de artă de o frumuseţe rară - simbol al luxului şi aristocraţiei.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei păstrează și el, printre comorile sale, piese de giuvaiergerie care poartă semnătura Fabergé. Aici expunem o călimară din argint, sec. XIX, acoperită integral cu ornamente stilizate, în stil rusesc modern influenţat de arta rusă-bizantină medievală. Corpul piesei reprezintă o sferă pe un suport din marmură, de forma unui trunchi de piramidă, prinsă cu piciorușe mici, sferice. Călimara este acoperită integral cu ornamente stilizate de o frumusețe rară, și este decorată cu perle și malachit. Această piesă de artă are înălțimea de 15 cm și diametrul de 9 cm. Capacul este conceput să semene cu cupola tradiţională a bisericilor ruseşti.