Printre fiinţele din mitologia greacă se numără satirul (în greaca veche - Σάτυρος), numit şi Silen, demon al naturii, al pădurii, de sex masculin, cunoscut a fi companionul zeilor Pan şi Dionis. Satirii erau închipuiţi dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis şi fugărind menadele şi nimfele. În mituri, aceştia sunt reprezentaţi ca având partea de sus a corpului umană, iar cea de jos - fie de cal, fie de ţap, fapt pentru care aveau şi cozi lungi şi stufoase.
Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omeneşti (aveau picioare, şi nu copite). Un rol aparte în legendele greceşti îl are satirul Marsias (Μάρσιας). De asemenea, îl mai întâlnim şi pe zeul Pan sub înfăţişarea unui satir.
Despre provenienţa lor ne relatează istoricul Hesiod, menţionând că satirii sunt iubitori de vin, iar legendele mai susţin că anume satirii au salvat-o pe Ariadna (Aριαδνη), fiica regelui Minos din Creta, pe care iubitul ei Theseu (Θησεύς) a părăsit-o singură pe insula Naksos (Νάξος).
Satirii mai sunt interpretaţi ca fiinţe de o putere şi rezistenţă deosebită, dar care, totodată, preferă muzica, unul din principalele lor atribute fiind fluierul. La fel, printre atributele satirilor se mai numără şi tirsul, vasele pentru vin, burdufurile.
Figurina Satirului din colecţia MNIN este unică. Ea este executată din bronz şi are înălţimea de 17 cm. Figurina este realizată într-o manieră mai stilizată, reprezentând personajul în picioare, cu mâna dreaptă ţinând parcă ceva, iar cea stângă fiind deteriorată. La fel, şi piciorul stâng este incomplet. Unii cercetători o consideră drept toartă a unui vas (posibil, cupă). Cu siguranţă, piesa avea un caracter simbolic.
Presupunem datarea piesei din perioada clasică grecească, sec. IV a. Chr.
