#Exponatul Lunii

Descoperire întâmplătoare. Vasul de metal a fost, probabil, utilizat în calitate de urnă funerară. A fost găsit împreună cu un alt vas, de tip scoică, utilizat drept capac pentru urna funerară, într-o surpătură a drumului pe teritoriul rezervației naturale Iahorlâc, raionul Dubăsari. Satul Iahorlâc este situat la gura pârâului omonim, care este afluent de stânga al fluviului Nistru.

Aparține tipului Hemmoo (sau Eggers 63) și constituie o descoperire rară în siturile antice târzii din secolele II - III de după Hristos. Acest tip de vase este considerat de cercetători a fi de origine italică, galo-italică sau mediteraneană, utilizat frecvent în calitate de urnă funerară sau de inventar funerar de către bastarni. În momentul descoperirii era, conform recuperatorilor, plin cu „pământ și oase arse".

Recipientul a fost găsit împreună cu un vas din tablă de alamă, care avea pereții ondulați sau canelați. Are înălțimea de 14,9 cm (fără inelul suportului fundului). Diametrul corpului vasului este de 19,5 cm. Înălțimea totală a a vasului aste de 16,2 cm. Buza vasului este trasă în afară, având diametrul de 20,5 cm. Recipientul este confecționat din tablă subțire de alamă, de doar 0,1 cm grosime. Partea superioară a vasului este ornamentată modest. Pe mijlocul buzei, în exterior, are incizată o linie orizontală superficială. Tot pe exterior, trecerea de la buză la la corpul vasului este marcată de o canelură lată de 0,3 cm. De la nivelul acestei caneluri buza vasului este îngroșată până la 0,25 cm. Pe partea superioară a buzei vasului, pe două părți dispuse simetric, au fost decupate urechiușele de formă semicirculară, cu baza realizată în trepte. Urechiușele vasului au înălțimea de 2,2 cm și lățimea de 5,1 cm. Împreună cu „treptele" de la bază, urechiușele sunt late de 6,1 cm. Pe mijlocul urechiușei a fost realizat orificiul pentru toartă, de formă circulară alungită, cu dimensiunile de 1,2 x 1,5 cm.

Ornamentul din partea superioară a corpului vasului este reprezentat de două benzi, formate din câte două linii incizate, dispuse paralel, cu distanța între linii de 0,2 și 0,4 cm. Intervalul dintre cele două benzi este de 0,9 cm. Toarta vasului, în forma de semicerc, este mobilă, destul de groasă, rectangulară în secțiune (08 x 0,9 cm). Este realizată dintr-o bară alamă cu colțurile rotunjite. Are capetele subțiate până la 0,6 cm și lățite până la 0,9 cm, pe o lungime de 2,6 cm, care amintesc capete de pasăre. Pe partea mediană, pe trei părți ale barei din care a fost confecționată toarta, au fost realizate semne incizate, care amintesc cifrele romane IX și XI. Fundul vasului a fost confecționat dintr-o foaie de tablă aparte. Aceasta a fost lucrată prin presare la strung. Drept mărturie servește adâncitura de la tija de fixare a strungului, care s-a păstrat pe partea centrală a fundului vasului. În jurul acestei adâncituri a fost realizat un ornament format din două benzi de linii concentrice, cu diametrul de 1,8 cm și, respectiv, de 5,9 cm. Partea inferioară a vasului este supraînălțată și se sprijină pe un suport/fund inelar, format prin modelarea pereților vasului și îndoirea la strung a piesei care a format fundul propriu-zis. Acesta are diametrul de 8,7 cm.

Pentru spațiul nord-vest pontic și est-carpatic vom menționa câteva situri sau puncte disparate, în care au fost descoperite fragmente de vase de metal, utilizate în calitate de inventar funerar sau urne funerare. Este vorba de descoperirile din complexele funerare ale unor necropole plane, datate cu primele secole ale erei noastre, de la Hansca-Lutăria II și Dănceni-Ialoveni. Aici au fost identificate, prin săpătură, morminte nobiliare, fragmente de vase de bronz cu toarte de metal, asemănătoare vasului de la Iahorlîc.

Tur Virtual

Publicaţii

Albume

Ana Niculiţă

Piese de giuvaiergerie antică din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (Catalog)

Seria „Albume” III, Chişinău, 2018. 296 p. ISBN 978-9975-87-442-7.

Lucrarea de faţă prezintă cititorului podoabe istorice de valoare, îl familiarizează cu gustul artistic şi nivelul înalt de măiestrie al creatorilor lor, oferindu-i posibilitatea să realizeze retrospectiv o călătorie în adâncul veacurilor pentru a-şi face o închipuire atât despre lumea materială, cât şi despre cea spirituală a oamenilor din epoci de mult apuse.

Lucrarea Piese de giuvaiergerie antică din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (Catalog) cuprinde repertoriul a câteva mii de obiecte de podoabă şi toreutică lucrate din aur şi argint, descoperite în cea mai mare parte pe parcursul investigaţiilor arheologice efectuate în diferite tipuri de situri datând din eneolitic până în evul mediu târziu pe teritoriul de azi al Republicii Moldova. O bună parte dintre piese provin din tezaure alcătuite din obiecte de giuvaiergerie sau obiecte de cultură materială şi monede, găsite fortuit.

Lucrarea include trei compartimente principale.

În primul capitol sunt descrise articolele de giuvaiergerie şi toreutică, descoperite în situri arheologice din diferite perioade istorice.

Următorul capitol este consacrat prezentării tezaurelor alcătuite din piese de podoabă sau mixte.

Vestigiile sunt prezentate conform următoarelor categorii: podoabe (cercei, verigi de tâmplă, inele, torques-uri, coliere), accesorii vestimentare (aplice cusute pe acoperământul pentru cap şi pe veşminte, nasturi, fibule), obiecte de toreutică (piese de harnaşament, falere, vârfuri de sceptre). De asemenea, se face o caracterizare generală a epocii istorice corespunzătoare, completată cu informaţii privind tehnica executării articolelor. Fiecare sit arheologic este marcat pe o hartă ce corespunde perioadei istorice, la care sunt atribuite artefactele.

Cel de-al treilea compartiment, cel mai consistent, îl constituie Catalogul. Fiecare piesă, sau grup de piese, sunt ilustrate color, la unele obiecte fiind scoase în evidenţă detaliile de ornament, tehnica de executare etc. Pentru fiecare artefact (sau artefacte din aceeaşi categorie) sunt menţionate denumirea, tipul, locul descoperirii şi tipul sitului arheologic, autorul descoperirii şi anul, descrierea succintă a piesei - metalul din care este lucrat obiectul (aur, argint), titlul/fineţea metalului, greutatea, dimensiunile, cadrul cronologic, locul de păstrare şi numărul de inventar, bibliografia selectivă.