Studiul de față își propune cercetarea și valorificarea unor izvoare care pot aduce contribuții la înțelegerea și interpretarea a ceea ce preistoricienii denumesc în mod convențional „depozite de bronzuri”. Punctul concret de pornire a fost constatarea că părerile extreme, care consideră depozitele fie având doar un caracter profan (de ex. A. Mozsolics, Chr. Huth), fie constituind expresia exclusivă de ofrande aduse zeilor (B. Hänsel) nu își găsesc nici un sprijin istorico-argumentativ în cadrul izvoarelor scrise și iconografice, dar nici în limitele datelor furnizate de etnologie.

Din cauza bogăției știrilor, dar și a importanței categoriale, ne-am îndreptat atenția îndeosebi asupra spadei în cadru extra-militar, încercând să adunăm cât mai complet în primul rând sursele menționate din continentul european, dar și din Asia Mică și dintr-o parte a Orientului Apropiat. Limitele cronologice au fost fixate între apariția spadei în epoca mijlocie a bronzului și aproximativ sfârșitul perioadei timpurii a Evului Mediu. Neputând extinde totuși exagerat prezentarea individuală a izvoarelor scrise, s-a recurs la tratarea directă a diferitelor „straturi interpretative”, grupându-se în ele informațiile scrise, iconografice și etnologice corespunzătoare, conform conținutului lor. Latura arheologică a fost păstrată mereu ca fundal al cercetării.

Un element de investigare căruia i s-a dat o importanță deosebită a fost depistarea condițiilor aparte de depunere și de descoperire ale „depozitelor de bronzuri”, atât în contextul literar și iconografic antic, cât și în știrile cu caracter etnologic. Conexiunile dintre aceste trei categorii și realitatea arheologică se dovedesc a avea o însemnătate deosebită în pătrunderea esenței mentalului pre- și protoistoric.

Concluzia principală este că nu există itinerarii interpretative înguste, unilaterale, ci că avem de-a face cu un spectru extrem de larg de utilizări ale spadei în afara domeniului militar propriu-zis: spada adorată ca zeitate în sine; primirea unei spade ca semn de bunăvoință deosebită din partea unor zeități; spade închinate în temple sau în alte locuri consacrate; spade ca instrumente de cult și mijloc de vindecare; spade ca simbol al împărțirii dreptății; spade folosite la prestarea unui jurământ sau la încheierea unei alianțe; spade folosite în profeții, în tălmăcirea visurilor și în magie; dans, acrobație și lupte rituale executate cu spada; întemeiere, luare în proprietate sau marcare cu ajutorul spadei; spade și arme ascunse; spade și arme realmente pierdute; elementul accidental; degradarea cultului.

Doar luarea în considerare a acestei bogății de domenii reale, dar nemilitare, de utilizare a spadei, și în general a armamentului, constituie premiza unei interpretări a „depozitelor de bronzuri”, care să fie cât mai apropiată de ceea ce a gândit și realizat omul epocii arhaice. Incorporarea treptată a celorlaltor categorii de obiecte (metalice sau nemetalice) în dialogul dintre grupele de izvoare va îngădui fără îndoială în viitor atingerea unui nivel mai profund de înțelegere a fenomenelor istorice discutate.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. 1 - Sigiliu hitit (după Chapouthier 1938); 2 - sigiliu din perioada babiloneană veche (după N. Marinatos 2000); 3 - sigiliu sirian (după N. Marinatos 2000); 4 - Yazilikaia (după Müller-Karpe 1980).
Fig. 2. 1 - Bitik: fragment de vas cu reprezentări figurative (după Parzinger 1991); 2 - Hattuša: inscripție cu scriere acadiană, aplicată ulterior pe lama spadei „Când Tuthalija, Marele Rege a nimicit țara Aššuva, a închinat aceste spade Zeului Vremii, Stăpânului său” (după A. Müller-Karpe 1994); 3 - Inandiktepe: reprezentarea desfășurată a imaginilor de pe vas (după Parzinger 1991).
Fig. 3. 1 - Piesă achiziționată la Surgul: două personaje care se roagă, zeitate care intervine în favoarea lor, zeu tronând; între personaje se află bastoane, măciuci, (spadă?), probabil și un pumnal lung (?), toate în poziție verticală (după Moortgat 1940); 2 - piesă achiziționată la Kût el Hai: zeu cu cap de balaur, așezat pe tron, zeu inferior, personaj rugându-se, cu baston, măciucă, pumnal lung, secure-târnăcop, toate în poziție verticală (după Moortgat 1940); 3 - Kreta: geniu săvârșind o libație, scut sacru, om-taur, spadă, bărbat în adorație (după Kenna 1960); 4 - Fara: om-taur și doi lei, doi eroi și două vite cu barbă, în interspații se află trei pumnale lungi, plasate vertical cu vârful în jos (după Moortgat 1940).
Fig. 4. 1a-e - Knossos: tăblițe scrise în linearul B, conținând printre altele și spade (după Foltiny 1980); 2a-b - Hagia Triada: personaj feminin în adorație, aflat în fața unei mese de sacrificiu cu spade și cu un pumnal plasate în poziție verticală (după Levi 1925); 3a-b - Naxos: războinic jertfind; pe altar se află, printre altele, o spadă cu vârful în sus (după Kilian-Dirlmeier 1990 și N. Marinatos 1986).
Fig. 5. 1-3c - Mallia: două spade de paradă și vederi de detaliu ale acrobatului (după Chapouthier 1938).
Fig. 6. 1 - Phaistos: sigiliu înfățișând nunta sacră; între cei doi miri este plasată o spadă (?) (după N. Marinatos 1993); 2 - Chania: personaj feminin în timpul executării unui „dans acrobatic” cu o spadă, în fața unei zeițe (după N. Marinatos 1993); 3 - loc de descoperire necunoscut: în afară de coif, scut și două alte obiecte, apar două brațe, fiecare din ele ținând câte o spadă cu vârful în sus (după Càssola Guida 1973); 4a-b - Vorou: Repre- zentări de spade și de veșminte rituale pe un topor (după Kilian-Dirlmeier 1990).
Fig. 7. 1 - Olympia: reprezentări figurative de pe o bandă de scut (1 d Zeus îl ucide pe Thyphon) (după Marinatos 2000); 2 - Micene: sigiliu cu scenă de jertfă (după Kilian-Dirlmeier 1990); 3 -Pylos/Gouvalari: sigiliu cu reprezentarea unei lupte rituale (după Kilian-Dirlmeier 1990); 4 - Hagia Triada: vas de steatită (așa-numitul „vas al căpeteniei”) (după N. Marinatos 2000).
Fig. 8. Ekenberg: pictură rupestră cu reprezentări (alături de alte obiecte) de spade supradimensionate în poziție orizontală (după Randsborg 1993, preluate de la Burenhult).
Fig. 9. 1-5 - Kivik: reprezentări de pe lespezile mormântului (după Randsborg 1993); 6 - Val Camonica: reprezentări (alături de alte obiecte) de pumnale lungi (?) supradimensionate (după Müller-Karpe 1980, preluate de la Anati).
Fig. 10. 1-4 - Reprezentări de spade pe stele din Peninsula Iberică (după Brandherm 2007a).
Fig. 11. 1 - Tipologia reprezentărilor de spade, în special din Peninsula Iberică; 2-5 - stele cu reprezentări de războinic și de armament; spadele sunt în majoritatea lor înfipte în pământ (1-5 după Harrison 2004).
Fig. 12. 1 - Kuffarn: scenă de luptă individuală, reprezentată pe situlă; între cei doi luptători se află expus, ca premiu, un coif; în spatele fiecărui luptător se găsește câte un arbitru (după Lucke, Frey 1962); 2a-b - Bologna-Certosa, mormântul 68: reprezentarea unei procesiuni; unul din cei care urmează să aducă jertfe duce o spadă (după Zannoni 1876).
Fig. 13. 1-13 - Monede grecești cu reprezentări de „harpe”, aflate îndeosebi în poziție verticală; 14 -monedă celtică pe care este reprezentată probabil o „harpe”; 15 - monedă celtică reprezentând doi bărbați care țin un torques și două spade cu vârful în jos (1-13 după Ştefan 1932; 14-15 după Adler 2003).
Fig. 14. 1-8 - Monede celtice cu reprezentări de spade, preponderent în poziție verticală (1-8 după Blanchet 1905 și Depeyrot 2005 - 1 redat în desen și fotografie).
Fig. 15. 1 - Scuturile lui Marte, purtate de salii, reprezentare de pe o monedă romană; 2 - minunea înfăptuită de Navius, reprezentare de pe o monedă romană; 3 - Pompei: ofrandă de arme la un arbore sfânt; 4 - Capua: monedă cu reprezentarea unui jurământ depus cu spada lângă un porc destinat sacrificiului; 5a-b - monede romane: scene de jurământ, cu prezentarea unor spade ținute vertical și îndreptate spre porcul destinat sacrificiului (1-4 după Duruy 1879/1970; 5a-b după Crawford 1974).
Fig. 16. 1 - Olympia: Tezeu ucide Minotaurul (după Kunze 1950); 2 - Olympia: sinuciderea lui Ajax, pe o bandă de scut (după Kunze 1950); 3 - Lastra Campana: dans cu spade, relief grec (după Ceccarelli 1998); 4 -sinuciderea lui Ajax, reprezentare pe o amforă atică, cu figuri pictate în negru (după Whitley 1991).
Fig. 17. 1 - Chalkis: figurină de lut reprezentând o acrobată în interiorul unui cerc format din spade; 2 -Italia: figurină de lut reprezentând o acrobată, ținând în fiecare mână o spadă (1-2 după Deonna 1953); 3 - Italia de sud: reprezentarea unei acrobate în interiorul unui cerc format din spade, pictură pe vas (după Saglio 1887/1969); 4 - pe drumul spre locul de sacrificiu (după Metz 2006).
Fig. 18. 1-2a - Himlingøje: practică de cult în care era utilizată spada; reprezentare pe un pahar, imitație locală după model roman (după Lund Hansen 1995).
Fig. 19. 1 - Jocuri medievale executate cu spada (după Deonna 1953); 2 - împăratul Maximilian pe „trandafirul de spade” (după Meschke 1931); 3 - Tristan și Isolda: între ei se află spada înfiptă ca symbolum castitatis (după Pinter 1999); 4 - reprezentarea bătăliei date la 1105 între cavalerii lui Henric al IV-lea și între cei ai fiului lui, Henric al V-lea, la vadul de la Regen (după Torbrügge 1970).
Fig. 20. 1 - Phaistos: reprezentarea unui dans extatic, executat de femei nude, în fața unui altar; în stânga și în josul imaginii se află probabil un scut și o spadă (după Reinach 1910); 2 - monedă celtică reprezentând doi bărbați: unul din ei ține în mână un torques în vreme ce amândoi îndreaptă spadele cu vârful în jos (după Scheers 1969); 3 - monedă republicană cu reprezentarea unei scene de jurământ: spadele sunt îndreptate spre porcul ce urmează să fie sacrificat (după Crawford 1974); 4 - scenă de jurământ de pe o monedă republicană (după Crawford 1974); 5 - stema orașului Sibiu/ Hermannstadt (clișeu Z. Pinter); 6 - Szentes: brâu din tablă cu reprezentarea unei spade (după Jockenhövel 2005, preluat de la Kilian-Dirlmeier).
Fig. 21. 1-2 - Reprezentări ale lui Tezeu la ridicarea stâncii (după LIMC 1994); 3 - nobil franc închinând spada sa în biserica ctitorită de el (după Borgolte 1986); 4 - Lekytos din Muzeul din Napoli: scenă de cult cu folosirea spadelor (după J. Harrison 1899).
Fig. 22. 1 - Mont Bego: figură antropomorfă pictată, cu fața supradimensionată și cu două pumnale în dreptul mâinilor ridicate (după Anati 1968); 2 - Seradina San Rocco: două siluete umane pictate, luptând cu spade împotriva unor spirite rele (după Anati 2002); 3 - Lago di Garda, “La roccia delle Griselle”: 14 spade reprezentate supradimensionat, cu vârful în sus; în jurul unora dansează (?) siluete umane, lângă altele se află siluete umane în adorare (după Anati 1972).