Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.
Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.
Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.
Metalwork in the Early Avar Period: Granulation, Filigree - Imitation (Metalurgia în perioada avară timpurie: granularea, imitația filigranului)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
În articolul de față s-a întreprins încercarea de a studia procesul granulării atât din punctul de vedere metalurgic, cât și arheologic. În prima secțiune este abordată problema producerii și aplicării granulării, precum și a unei tehnici apropiate – tehnica filigranului. În partea a doua a articolului este examinată răspândirea granulării în perioada avară timpurie. În concluzie autorii admit posibilitatea producției locale (litoralul Mării Negre și spațiul carpatic) a pieselor granulate.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Procesul decălirii (după Urbon 1997, Taf. I, Abb. 2). Fig. 2. Descoperiri din Suedia. Plăci considerate drept plăci pentru decălire, după Foltz (după Foltz 1981, 61, Abb. 15). Fig. 3. 1 - Exemple de striații, cauzate de decălire, a acului unei fibule false „etrusce” recente (după Ogden 1982, 48, fig. 4/25); 2 - răsucirea fâșiilor (jos) și răsucirea blocurilor (sus) (după Ogden 1982, 49, fig. 4/27). Fig. 4. Ţevi de suflare sau părți a unei foale din mormântul nr. 1 de la Kunszentmiklós-Habranyi (după Rácz 2004, fig. LXI/5). Fig. 5. Granulare obținută din lipire (stânga) și sudare (dreapta) (după Wolters 1983, fig. 39/7, 8) Fig. 6. Clasificarea lui Wolters bazată pe poziția granulelor: 1-28 (stânga sus) - singular; 1-19 (stânga jos) - rând; 1-22 (dreapta sus) - suprafață; 1-23 (dreapta jos) - granulare (după Wolters 1983, 15, fig. 1, fig. 2/17, fig. 3, fig. 4/18, fig. 5). Fig. 7. 1 - Matrițe pentru presare din Fönlak (după Fettich 1926, Taf. IV); 2 - organarium reconstituit (după preotul Theophylus) (după Foltz 1989, 100, Abb. 1). Fig. 8. 1 - Producerea sârmei pentru mărgele cu ajutorul unui instrument cu un singur (sus) și două (jos) capete (după Ogden 1982, 53, fig. 4/38); 2 - producerea diferitor tipuri de sârmă (după Foltz 1989, 103, Abb. 4). Fig. 9. 1 - Cercei de tipul Páhipuszta dintr-o locație necunoscută (după Ormándy 1995, 172, fig. 2/3); 2 - cercei de tipul Tószeg de la Bakonsyeg (după Ormándy 1995, 172, fig. 2/4). Fig. 10. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló din mormântul nr. 1 de la Szegvár-Oromdűlő (după Garam 2001, 267, Taf. 16/3). Fig. 11. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló de la Deszk (după Garam 2001, 268, Taf. 17/1). Fig. 12. Medalioane de tipul Hajdúszoboszló de la Előszállás-Öreghegy (după Garam 2001, 268, Taf. 17/3).
Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.