Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri. Pentru prima oară el a fost descoperit și folosit în China. Primele obiecte chinezești au ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, însă o răspândirea mai largă a porțelanului chinezesc pe continentul european se atestă în secolul al XVII-lea. Tehnologia producerii porțelanului a fost ținută în secret foarte mult timp de către chineji.
Prima manufactură de porțelan dur din Europa, cea din orașul Meissen, a fost deschisă în 1710 datorită descoperirilor făcute în producerea porțelanului de către matematicianul și fizicianul din Saxonia Ehrenfried Walter von Ischirnhaus (1661-1708), realizate în practică de alchimistul de la curtea regală - Johann Friedrich Böttger (1682-1718), care a inventat smalțul și a obținut contopirea absolută a ciobului și smalțului. Fabrica Meissen, funcțională și astăzi, a creat și creează o gamă vastă de produse din porțelan. Realizate de cei mai buni artiști, sculptori și gravori, care utilizează culori unice, pictate manual, cu un design exclusiv, produsele Meissen sunt de o calitate și eleganță deosebită, cu o faimă mondială.
Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.
Este remarcabil decorul acestor piese, executat manual numit „flori germane", unul din cunoscutele stiluri de decorare cu flori și plante, practicat de meșterii de la această manufactură încă din secolul al XVIII-lea, fiind influențați de porțelanul chinezesc, decorat cu imagini de flori și fructe. O trăsătură specifică al acestui stil de decorare consta în „împrăștierea florilor", adică aranjarea lor sub formă de inflorescențe florale individuale sau buchete pe suprafața obiectelor de porțelan.
Marcajul de pe partea inferioară a pieselor reprezintă două săbii încrucișate, elemente împrumutate din stema regatului Saxonia, aplicat manual cu vopsea de cobalt sub glazură. Cu mici schimbări în reprezentarea săbiilor, această marcă este utilizată începând cu anul 1722 și până în prezent. Pentru marcajul de pe piesele din serviciu este caracteristic redarea unor puncte proeminente pe săbiile încrucișate. Acest marcaj s-a utilizat la fabrica Meissen în perioada anilor 1815-1860.
Pictura policromă florală, aurirea și aplicarea bobocului de trandafir pe capacele ceainicului și a zaharniței, conferă o delicateță sublimă acestor piese, de o răspândire rară.
Proiectul anglo-ucrainean „Urbanismul timpuriu în Europa preistorică?” aduce expoziția itinerantă la Chișinău
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Rezumat
Proiectul anglo-ucrainean „Urbanismul timpuriu în Europa preistorică?: cazul mega-siturilor tripoliene” (20122016), finanțat AHRC, este un proiect comun organizat de către Universitatea Durham (prof. dr. John Chapman) și Institutul de Arheologie din Kiev (dr. Mihail Yu. Videiko). Expoziția itinerantă internațională care a ajuns acum la Chișinău a fost deja expusă în Ucraina (Muzeul de Istorie din Kirovograd) și Bulgaria (Muzeul Arheologic din Varna), apoi se va deplasa în Ungaria (Eötvös Loránd University Campus, Budapesta) și Germania (Universitatea din Kiel) înainte de a ajunge acasă, în Anglia (Universitatea Durham), în aprilie 2016.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Harta de localizare a grupurilor Trypillia - Cucuteni cu unele situri importante (sursa: C. Unwin). Fig. 2. Planul geofizic interpretativ simplificat al mega-sitului Nebelivka (sursa: D. Hale). Fig. 3. Diagrama interpretativă a polenului, cu calcularea cărbunelui, pentru centrul Nebelivka 1B (sursa: calcule polen: B. Albert; design: C. Unwin). Fig. 4. Perimetrul șanțului, partea de nord-est a mega-sitului Nebelivka (sursa: V. Cherubini). Fig. 5. Împărțirea mega-sitului de la Nebelivka în „cartiere” (sursa: Y. Beadnell). Fig. 6. (a) Spațiul și (b) mărimea Casei Adunării, Nebelivka (sursa: J. Chapman). Fig. 7. Cartierul N, Nebelivka (sursa: Y. Beadnell). Fig. 8. Cartierul L, Nebelivka (sursa: Y. Beadnell). Fig. 9. Arderea experimentală a casei tripoliene (reconstruite) (foto: M. Nebbia). Fig. 10. Fotografia aeriană a mega-structurii de la Nebelivka în timpul săpăturilor (foto: M. Sali). Fig. 11. Vas miniatural descoperit lângă extremitatea de est a mega-structurii de la Nebelivka (foto: M. Videiko). Fig. 12. Reconstrucția mega-structurii de la Nebelivka, interpretarea britanică (plan: S. Johnston, design: C. Unwin). Fig. 13. Locul de amplasare a probelor pentru datarea AMS, mega-situl Nebelivka (sursa: M. Nebbia). Fig. 14. Modelarea începutului și sfârșitului ocupației mega-sitului Nebelivka (sursa: A. Millard). Fig. 15. Facilități comunale de gătit, mega-situl Nebelivka (foto: M. Videiko).
Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.