Podoabele, indiferent de perioada istorică în care au fost confecționate și etalate, au avut darul să atragă imediat atenția. Prin textul de față ne-am propus să analizăm, într-un mod unitar, o categorie deosebită de artefacte, anume podoabele neolitice și eneolitice din spațiul românesc. Chiar dacă spațiul cronologic și geografic este destul de întins, considerăm că este binevenită realizarea unui repertoriu care să cuprindă, laolaltă, podoabele confecționate din aur, aramă și pe cele din alte materiale (scoică, os, corn ș.a.). Dacă despre piesele de aur și aramă putem spune că am încercat să le reunim pe toate în repertoriu, nu același lucru îl putem afirma și despre podoabele confecționate din alte materiale (în anexa 7 am adunat mai ales podoabele care au fost descoperite în necropole, precum și unele podoabe descoperite în așezări, așa că, din acest punct de vedere ne recunoaștem limitele).

Datele referitoare la aceste artefacte (și reunite în anexe) au fost adunate din literatura de specialitate; un rol important în analiză l-a avut repartizarea spațială a podoabelor. Considerăm că funcționalitatea podoabelor analizate pe lângă cea ornamentală, era și simbolică; în funcție de contexte și asocieri de piese, podoabele constituiau și însemne ale prestigiului social al celor care le dețineau (aspect mai evident în cazul practicilor funerare și tezaurelor/depozitelor).