Satul Mereni din fostul ținut al Lăpușnei reprezintă o localitate veche românească, întemeiată în perioada domniei lui Alexandru cel Bun, în primul sfert al secolului al XV-lea, cu puternice tradiții răzășești, atestat în documentele scrise în perioada voievodului Ștefan cel Mare, la 25 septembrie 1475.

Conform datelor arheologice, primii oameni pe moșia satului Mereni au apărut în vremurile preistorice. Cele mai vechi urme de locuire umană din zona respectivă au o vechime de circa șase mii de ani.

Începând cu perioada eneoliticului (mileniul IV î. Hr.), pe pământurile Merenilor s-au perindat în căutare de pășuni păstori nomazi veniți din regiunile de stepă ale Eurasiei. Triburile nomazilor au ridicat în această zonă mai multe movile de pământ în corpul cărora au lăsat cele mai vechi morminte umane. În aceiași perioada, pe moșia Merenilor a existat o așezare sedentară, care aparținea de civilizația Cucuteni-Tripolie.

La mijlocul mileniului II î. Hr. - în epoca bronzului, pe pământurile Merenilor a fost întemeiată o altă așezare sedentară, atribuită comunității culturale Noua-Sabatinovka.

În epoca fierului timpuriu, pe la mijlocul mileniului I î. Hr. moșia Merenilor era penetrată de triburile iraniene ale sciților, care au lăsat pe aceste pământuri complexe funerare și diverse vestigii culturale de excepție.

În perioada antică târzie (secolele III-IV), pe aceste plaiuri au existat patru așezări înfloritoare, atribuite culturii arheologice de tipul Sântana de Mureș-Cerneahov.

În perioada migrației popoarelor, în evul mediu timpuriu (secolele V-XIV), pe moșia satului au staționat păstori nomazi de origine turanică, care au lăsat morminte în movilele funerare aflate pe culmile dealurilor din zonă. Din aceiași perioadă, în regiunea Merenilor, sporadic, sunt semnalate și urme de locuire sedentară.

În contextul dat, prezenta lucrare își propune valorificarea din punct de vedere științific a descoperirilor arheologice atribuite perioadei antice târzii din așezarea Mereni „Chirca". Totodată, în contextul prezentării stratigrafiei așezării, pentru a obține un tablou cât mai integru al sitului Mereni „Chirca", descoperirile arheologice din epoca antică târzie sunt expuse în conexiune cu vestigiile atribuite altor epoci istorice, inclusiv, cu materialele arheologice din epoca bronzului.

Cuprins

INTRODUCERE

1. CADRUL GEOGRAFIC ȘI ISTORICUL CERCETĂRII ARHEOLOGICE

1.1. Cadrul geografic
1.2. Istoricul cercetării arheologice

2. HARTA ARHEOLOGICĂ A SATULUI MERENI

2.1. Mărturii scrise privind siturile arheologice
2.2. Cartografierea siturilor arheologice
2.3. Repertoriul siturilor arheologice
2.4. Tezaure monetare

3. CERCETAREA ARHEOLOGICĂ A SITULUI MERENI „CHIRCA"

3.1. Caracteristica sitului
3.2. Secțiuni arheologice
3.3. Stratul cultural al sitului
3.4. Rezultatele de bază ale cercetării arheologice

4. AȘEZAREA DE LA MERENI „CHIRCA" DIN EPOCA BRONZULUI (SECOLELE XVI-XI Î. HR.)

4.1. Locuințe
4.2. Construcții auxiliare
4.3. Gropi menajere
4.4. Piese de inventar
4.5. Ceramica
4.6. Particularitățile așezării din epoca bronzului

5. AȘEZAREA DE LA MERENI „CHIRCA" DIN EPOCA ANTICĂ TÂRZIE (SECOLELE III-IV D. HR.) 

5.1. Locuințe
5.2. Gropi menajere
5.3. Morminte
5.4. Alte construcții
5.5. Piese de inventar
5.6. Ceramica
5.7. Particularitățile așezării antice

6. URME DE LOCUIRE DIN ALTE EPOCI ISTORICE

6.1. Vestigii arheologice din epoca fierului
6.2. Vestigii arheologice din epoca medievală

ÎNCHEIERE

Bibliografie
Tabele statistice Abstract
List of statistical tables, fugures, plates and photos
Anexe
Indice