#Exponatul Lunii

Descoperire întâmplătoare. Vasul de metal a fost, probabil, utilizat în calitate de urnă funerară. A fost găsit împreună cu un alt vas, de tip scoică, utilizat drept capac pentru urna funerară, într-o surpătură a drumului pe teritoriul rezervației naturale Iahorlâc, raionul Dubăsari. Satul Iahorlâc este situat la gura pârâului omonim, care este afluent de stânga al fluviului Nistru.

Aparține tipului Hemmoo (sau Eggers 63) și constituie o descoperire rară în siturile antice târzii din secolele II - III de după Hristos. Acest tip de vase este considerat de cercetători a fi de origine italică, galo-italică sau mediteraneană, utilizat frecvent în calitate de urnă funerară sau de inventar funerar de către bastarni. În momentul descoperirii era, conform recuperatorilor, plin cu „pământ și oase arse".

Recipientul a fost găsit împreună cu un vas din tablă de alamă, care avea pereții ondulați sau canelați. Are înălțimea de 14,9 cm (fără inelul suportului fundului). Diametrul corpului vasului este de 19,5 cm. Înălțimea totală a a vasului aste de 16,2 cm. Buza vasului este trasă în afară, având diametrul de 20,5 cm. Recipientul este confecționat din tablă subțire de alamă, de doar 0,1 cm grosime. Partea superioară a vasului este ornamentată modest. Pe mijlocul buzei, în exterior, are incizată o linie orizontală superficială. Tot pe exterior, trecerea de la buză la la corpul vasului este marcată de o canelură lată de 0,3 cm. De la nivelul acestei caneluri buza vasului este îngroșată până la 0,25 cm. Pe partea superioară a buzei vasului, pe două părți dispuse simetric, au fost decupate urechiușele de formă semicirculară, cu baza realizată în trepte. Urechiușele vasului au înălțimea de 2,2 cm și lățimea de 5,1 cm. Împreună cu „treptele" de la bază, urechiușele sunt late de 6,1 cm. Pe mijlocul urechiușei a fost realizat orificiul pentru toartă, de formă circulară alungită, cu dimensiunile de 1,2 x 1,5 cm.

Ornamentul din partea superioară a corpului vasului este reprezentat de două benzi, formate din câte două linii incizate, dispuse paralel, cu distanța între linii de 0,2 și 0,4 cm. Intervalul dintre cele două benzi este de 0,9 cm. Toarta vasului, în forma de semicerc, este mobilă, destul de groasă, rectangulară în secțiune (08 x 0,9 cm). Este realizată dintr-o bară alamă cu colțurile rotunjite. Are capetele subțiate până la 0,6 cm și lățite până la 0,9 cm, pe o lungime de 2,6 cm, care amintesc capete de pasăre. Pe partea mediană, pe trei părți ale barei din care a fost confecționată toarta, au fost realizate semne incizate, care amintesc cifrele romane IX și XI. Fundul vasului a fost confecționat dintr-o foaie de tablă aparte. Aceasta a fost lucrată prin presare la strung. Drept mărturie servește adâncitura de la tija de fixare a strungului, care s-a păstrat pe partea centrală a fundului vasului. În jurul acestei adâncituri a fost realizat un ornament format din două benzi de linii concentrice, cu diametrul de 1,8 cm și, respectiv, de 5,9 cm. Partea inferioară a vasului este supraînălțată și se sprijină pe un suport/fund inelar, format prin modelarea pereților vasului și îndoirea la strung a piesei care a format fundul propriu-zis. Acesta are diametrul de 8,7 cm.

Pentru spațiul nord-vest pontic și est-carpatic vom menționa câteva situri sau puncte disparate, în care au fost descoperite fragmente de vase de metal, utilizate în calitate de inventar funerar sau urne funerare. Este vorba de descoperirile din complexele funerare ale unor necropole plane, datate cu primele secole ale erei noastre, de la Hansca-Lutăria II și Dănceni-Ialoveni. Aici au fost identificate, prin săpătură, morminte nobiliare, fragmente de vase de bronz cu toarte de metal, asemănătoare vasului de la Iahorlîc.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Andrei Nicic

Interferențe cultural-cronologice în nord-vestul Pontului Euxin la finele mil. II – începutul mil. I a. Chr.

Biblioteca „Tyragetia” XV, Chișinău, 2008, 282 p. ISBN 978-9975-80-138-6.

Studiul este consacrat unei tematici de cercetare actuale și intens discutate în literatura de specialitate – problema corelării cultural-cronologice a monumentelor epocii bronzului tardiv și a celor de la începutul primei epoci a fierului. Sub acest aspect de către autor sunt analizate monumentele „cu ceramică incizată” de tip Babadag I-Tămăoani-Holercani-Balta, care delimitează în nord-vestul Pontului Euxin o perioadă de trecere de la bronzul tardiv la prima epocă a fierului.

Lucrarea este compusă din Introducere, cinci capitole și Concluzii.

În Introducere este elucidată actualitatea temei investigate, sunt definite limitele cronologice ale studiului, este expus istoricul cercetării temei.

Capitolul I Cadrul geografic. Catalogul descoperirilor este compus din două compartimente:

I.1. Cadrul geografic, unde a fost analizat arealul de răspândire a faciesurilor culturale „cu ceramică incizată” de tip Babadag-Tămăoani-Holercani-Balta, în cadrul condițiilor landșaftului geografic din nord-vestul Pontului Euxin;

I.2. Catalogul descoperirilor cuprinde circa 87 de situri unde au fost sesizate recipiente ceramice cu decor incizat.

În capitolul II Habitatul autorul se referă la topografia așezărilor, la caracterul depunerilor culturale, precum și la locuințele și construcțiile auxiliare din cadrul lor.

Capitolul III Ritul și ritualul funerar este rezervat descrierii și analizei înmormântărilor practicate de purtătorii culturilor cu „ceramică incizată”.

În capitolul IV Analiza materialului arheologic este întreprinsă o analiză a materialului arheologic după categorii: ceramica (IV.1), piese din lut (IV.2), obiecte din os (IV.3), obiecte din piatră (IV.4) și piese din metal (IV.5).

În capitolul V Probleme de periodizare și cronologie este cronologia monumentelor „cu ceramică incizată”, care prezintă una dintre cele mai discutate probleme. Pentru a elucida aspectele legate de periodizare și cronologie, în acest capitol de către autor au fost evidențiate două compartimente în care sunt abordate separat cronologia relativă și cea absolută.

În Concluzii sunt prezentate rezultatele sumare la care a ajuns autorul studiului, subliniind caracterul tranzitoriu al descoperirilor cu ceramică incizată de tip Babadag I-Tămăoani-Holercani-Balta, care în opinia autorului prezintă o etapă de tranziție de la epoca bronzului la cea a fierului.