#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Andrei Nicic

Interferențe cultural-cronologice în nord-vestul Pontului Euxin la finele mil. II – începutul mil. I a. Chr.

Biblioteca „Tyragetia” XV, Chișinău, 2008, 282 p. ISBN 978-9975-80-138-6.

Studiul este consacrat unei tematici de cercetare actuale și intens discutate în literatura de specialitate – problema corelării cultural-cronologice a monumentelor epocii bronzului tardiv și a celor de la începutul primei epoci a fierului. Sub acest aspect de către autor sunt analizate monumentele „cu ceramică incizată” de tip Babadag I-Tămăoani-Holercani-Balta, care delimitează în nord-vestul Pontului Euxin o perioadă de trecere de la bronzul tardiv la prima epocă a fierului.

Lucrarea este compusă din Introducere, cinci capitole și Concluzii.

În Introducere este elucidată actualitatea temei investigate, sunt definite limitele cronologice ale studiului, este expus istoricul cercetării temei.

Capitolul I Cadrul geografic. Catalogul descoperirilor este compus din două compartimente:

I.1. Cadrul geografic, unde a fost analizat arealul de răspândire a faciesurilor culturale „cu ceramică incizată” de tip Babadag-Tămăoani-Holercani-Balta, în cadrul condițiilor landșaftului geografic din nord-vestul Pontului Euxin;

I.2. Catalogul descoperirilor cuprinde circa 87 de situri unde au fost sesizate recipiente ceramice cu decor incizat.

În capitolul II Habitatul autorul se referă la topografia așezărilor, la caracterul depunerilor culturale, precum și la locuințele și construcțiile auxiliare din cadrul lor.

Capitolul III Ritul și ritualul funerar este rezervat descrierii și analizei înmormântărilor practicate de purtătorii culturilor cu „ceramică incizată”.

În capitolul IV Analiza materialului arheologic este întreprinsă o analiză a materialului arheologic după categorii: ceramica (IV.1), piese din lut (IV.2), obiecte din os (IV.3), obiecte din piatră (IV.4) și piese din metal (IV.5).

În capitolul V Probleme de periodizare și cronologie este cronologia monumentelor „cu ceramică incizată”, care prezintă una dintre cele mai discutate probleme. Pentru a elucida aspectele legate de periodizare și cronologie, în acest capitol de către autor au fost evidențiate două compartimente în care sunt abordate separat cronologia relativă și cea absolută.

În Concluzii sunt prezentate rezultatele sumare la care a ajuns autorul studiului, subliniind caracterul tranzitoriu al descoperirilor cu ceramică incizată de tip Babadag I-Tămăoani-Holercani-Balta, care în opinia autorului prezintă o etapă de tranziție de la epoca bronzului la cea a fierului.