#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Expoziții

„30 de ani ai leului moldovenesc”

Organizatori: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Banca Națională a Moldovei

25-30 noiembrie 2023

La 29 noiembrie 2023 se împlinesc 30 de ani de la introducerea valutei naţionale a Republicii Moldova. După declararea Suveranităţii şi Independenţei, procesul de constituirea a noului stat a început cu o serie de de măsuri importante legate de crearea sau reorganizarea instituţiilor statale, de adoptare a noii legislaţii necesare funcţionării unui stat independent, gestionarii şi reformării economiei. Printre problemele stringente din acea perioadă era acea a introducerii valutei naţionale. Deja la 25 iulie 1990 fost primită hotărârea de a introduce, începând cu anul 1991, a valutei naționale de rând cu banii sovietici. La începutul anului 1991, Banca Naţională şi Guvernul în scopul apărării pieţei de consum în R.S.S. Moldova, au decis introducerea cupoanelor care urmau să circule concomitent cu rubla ex-sovietică. Acestea, numite „Cartela consumatorului", au reprezentat nişte foi de hârtie de 247x199 mm, iniţial de culoare alb-negru (în luna martie) şi color (începând cu aprilie).

La 11 iunie 1991 a fost aprobată Legea „Cu privire la Banca Naţională a Moldovei", în articolul 10 a căreia se menţiona că semnele monetare vor fi emise sub formă de bancnote (bilete de bancă) şi monede, fără a se specifica încă denumirea monedei naţionale. La 23 ianuarie 1992, Parlamentul a adoptat Hotărârea "Cu privire la circulaţia monetar-marfară". În acest document pentru prima dată a fost nominalizată denumirea viitoarei monede naţionale: leul (moldovenesc).

La 2 iunie 1992 a fost adoptată Hotărârea nr. 371 a Guvernului privind introducerea cupoanelor cu valorificare multiplă ale Băncii Naţionale a Moldovei în calitate de mijloc de plată. Cu acea ocazie, cu începere de la 10 iunie 1992 a fost lansat cuponul cu valoarea nominală de 200, urmând să circule în paralel cu rublele. Peste o lună a fost introdus cuponul cu valoarea nominală de 50, echivalent cu 50 de ruble.

La 29 noiembrie 2023 se împlinesc 30 de ani de la introducerea în circulaţie a monedei naţionale a Republicii Moldova. Expoziţia organizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei în colaborare cu Banca Naţională a Moldovei are scopul de a comemora acest eveniment şi de a familiariza publicul larg cu istoria introducerii leului moldovenesc.

Perioada parcursă de tânărul stat Republica Moldova de la declararea Suveranităţii şi Independenţei şi până la introducerea leului a fost anevoioasă şi dificilă. Ţara se confrunta cu o puternică inflaţie, cu un mare deficit în domeniul producţiei alimentare şi nealimentare. Pentru a face parte problemelor, ţara avea nevoie de un sistem monetar propriu. Până la decretul prezidenţial nr. 200 „Cu privire la introducerea monedei naţionale în Republica Moldova" de la 24 noiembrie 1993, Republica Moldova a cunoscut mai multe etape şi tipuri de unităţi băneşti temporare.

Pentru a crea publicului larg o imagine cât mai amplă referitoare la istoria introducerii leului, în expoziţie vor fi prezentate o serie de materiale premergătoare reformei monetare, materiale care reflectă procesul de concepere şi realizare a banilor provizorii, piese numismatice aflate în circulaţie, precum şi monede comemorative emise de Banca Naţională a Moldovei. Publicul are ocazia să vadă în expoziţie cupoanele alb-negru, dar şi cele color, numite „Cartela consumatorului", introduse în circulaţie la începutul anului 1991 de către Banca Naţională şi Guvern în scopul apărării pieţei de consum din RSS Moldova. Acestea sunt urmate de cupoanele cu valorificare multiplă introduse la 2 iunie 1992, echivalate faţă de rubla sovietică cu 1:1, care au avut valori de 200, 50, 1000 şi 5000 (ruble). La 20 septembrie 1993, în calitate de mijloc de plată a fost introdus cuponul de 5 lei echivalent cu 5000 cupoane (ruble). Bancnota de 5 lei, numită atunci cupon, reprezintă de fapt unul din primele trei specimene de lei elaborate de către maestrul Gheorghe Vrabie. Toate aceste bancnote pot fi văzute în vitrinele expoziţiei. Acestea sunt urmate de specimene ale bancnotelor aflate azi în circulaţie, de monedele metalice, inclusiv cele scoase din circulaţie, precum şi de monedele jubiliare şi comemorative.

Prima monedă jubiliară emisă de Banca Naţională a Moldovei a fost consacrată aniversării a cincea de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, cu valoarea nominală de 100 lei.

În anul 2000 a fost inaugurată prima serie de astfel de monede: Mănăstirile Moldovei. Exemplarele din această serie cu valoarea nominală de 50 lei, din argint, au cuprins imaginile a 20 de mănăstiri din Republica Moldova. Schiţele grafice au fost executate de către artiştii plastici Vitalie Pogolşa şi Simion Zamşa. Ulterior au fost introduse şi alte serii monetare comemorative şi jubiliare: Evenimente istorice; Aleea clasicilor din Grădina publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt" din Chişinău; Sport; Personalităţi; Locaşuri sfinte; Monumentele Moldovei; Sărbătorile, cultura, tradiţiile Moldovei; Cartea Roşie a Republicii Moldova, Femei celebre, Știință și inovare, Poveștile copilăriei etc.