#Exponatul Lunii

Toc pentru ace, de dimensiuni neobișnuit de mari. A fost utilizat în epoca de piatră în calitate de tub pentru depozitarea și păstrarea obiectelor mici și fragile. A fost descoperit, în anul 1996, de către cunoscutul cercetător Ilie Borziac, în procesul săpăturilor arheologice în situl pluristratigrafic aparținând paleoliticului superior de la Cosăuți, r-nul Soroca. Piesa a fost identificată la adâncimea de 9,7-9,85 metri, într-un strat de cultură asemănător loessului, printre resturile unei stațiuni sezoniere a vânătorilor de reni (în așa-numitul strat cultural 5). Stratul cultural a fost datat prin metoda radiocarbonului cu anul 18140 ± 180. Lungimea obiectului este de 17,6 cm, având diametrul de 1,5 cm. A fost realizat dintr-un os tubular, cu pereți subțiri, aparținând, probabil, unei păsări de dimensiuni mari (vultur, dropie sau pescăruș). Piesa are capetele tăiate transversal. La unul dintre capete a fost realizat un orificiu circular cu diametrul de 5 mm, având marginile atent șlefuite.

Întreaga suprafață a piesei este lustruită până la luciu. Suprafața piesei este ornamentată cu crestături. Crestăturile sunt aplicate ritmic în lungul întregului perimetru. Ele mărturisesc, fără îndoială, despre faptul că piesa a fost lucrată de mâna omului. Lungimea crestăturilor este de 3-3,5 mm. Acestea sunt poziționate transversal, fiind grupate în trei rânduri. Numărul de crestături în rânduri este de 8/8, 16/10, 14/7, cu distanța medie între crestături de 4 mm.

Cercetătorii care au abordat problema funcționalității acestei rarisime piese arheologice au înaintat mai multe ipoteze. Una dintre concluzii este că, probabil, piesa avea utilitate practică polifuncțională. Conform unei ipoteze, prezența orificiului la unul dintre capetele obiectului ar demonstra că acesta reprezintă un flaut. Această opinie a fost pusă la îndoială, din cauza identificării pe suprafața artefactului doar a unei singure găuri. Cel mai probabil, prezența orificiului mărturisește că prin gaură se trecea un fir de ață pentru agățarea tubului cu ace, în vederea protejării și securizării lui. Totodată, dimensiunile relativ mari ale acestei piese face probabilă și posibilitatea utilizării ei în calitate de mufă. Potrivit unei alte versiuni, vestigiile de acest fel puteau fi folosite de vânători pentru desprinderea pieilor de pe animalele vânate, ele fiind utilizate în calitate de tub pentru pomparea aerului sub pielea animalelor mici, în procesul îndepărtării ei. Acest lucru nu numai facilita mult lejeritatea separării blănii, dar și favoriza păstrarea intactă a grăsimii subcutanate.

Exemplare de dimensiuni la fel de mari, similare piesei identificate în apropierea vadului de pe Nistru și realizate din os tubular, cu epifize tăiate, au fost descoperite în mai multe situri din epoca neolitică din Yakutia. Aici acestea erau utilizate în calitate de tocuri pentru păstrarea acelor. Unele dintre ele au fost identificate conținând în interior ace, ceea ce a confirmat funcționalitatea lor practică.

Tur Virtual

Expoziții

„Arme și echipament militar – o evoluție în timp”

18 mai 2013 - 18 mai 2023

Muzeul Național de Istorie a Moldovei întrunește în patrimoniul său circa 4000 de piese de armament și echipament militar cu valoare istorică, tehnică şi artistică. Colecția, constituită în a doua jumătate a secolului al XX-lea din descoperiri arheologice, din donații și din achiziții, acoperă o vastă gamă tipologică de arme și echipament militar din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Expoziția „Arme și echipament militar - o evoluție în timp" aduce în fața publicului cele mai reprezentative piese din această colecție - peste 800, care provin din Anglia, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Italia, Japonia, Prusia, România, Spania, SUA, Ungaria, URSS.

Sunt prezentate toate tipurile de arme din colecția muzeală - occidentale şi orientale, albe şi de foc, de ofensivă și de apărare individuală. Prezentarea este făcută în ordine evolutivă, din punct de vedere cronologic și tipologic, începând din Paleolitic până la începutul anilor '60 ai secolului al XX-lea.

Sub aspect tipologic, se expun:

a) arme albe (de lovire, aruncare, tăiere și împungere) - vârfuri de suliță, de săgeți și de lance, buzdugane, topoare, cuțite, securi, halebarde, spade, arbalete, săbii, tesace, pumnale, stilete etc.;
b) arme de foc (regulamentare, de vânătoare şi civile) - muschetă cu fitil, puști şi pistoale cu cremene, cu capsă și cu cartuș, arme de vânătoare, pistoale-mitralieră, mitraliere etc.;
c) arme de apărare individuală - coifuri, scuturi, genunchiere, cămăși de zale, pieptare, spătare.

Cea mai veche armă albă din expoziție este un topor de mână de silex din epoca pietrei (100 mii - 35 mii de ani în urmă), iar cea mai veche armă de foc - o muschetă persană cu fitil din secolul al XV-lea.

Alături de arme, sunt puse în valoare și piese de echipament militar, care vin să întregească astfel spectrul militar prezentat de expoziție: specimene de uniforme, acopereminte de cap (căști, chivere, capele, șepci, chipiuri, bonete, fesuri, pălării, căciuli etc.), elemente de echipament (epoleți, banduliere, cartușiere, centiroane, ploști, gamele, tocuri de pistoale, porthărți, mască de gaz etc.), toate datate cu secolele XVIII-XX.

Discursul expozițional este complinit cu picturi, lucrări grafice și fotografii, care redau scene din bătălii, tipuri de arme și de militari (în vestimentație specifică) din diferite perioade istorice.

Expoziția „Arme și echipament militar - o evoluție în timp" reflectă, pe de o parte, progresul tehnologic, puterea creatoare, inventivitatea și dragostea de frumos, iar pe de altă parte - violența congenitală și puterea distrugătoare a omului.