#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

Expoziții

Compartimentul „Războiul al Doilea Mondial și represiunile staliniste”

(Expoziția permanentă ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE)

Compartimentul reunește mărturii documentare despre al Doilea Război Mondial și represiunile politice din perioada dictaturii staliniste.

Numeroase fotografii, documente, piese de vestimentație militară, scrisori de pe front, obiecte ale foștilor combatanți reconstituie calvarul războiului care a provocat moartea a milioane de oameni și a cauzat pierderi materiale incomensurabile.

Compartimentul „Războiul al Doilea Mondial și represiunile staliniste”

Printre relicvele expuse sunt: imaginea fotografică a comandantului regimentului 12 dorabanți Gh. Niculescu, primul colonel român căzut în luptele de la Ţiganca la 9 iulie 1941; scrisorile de pe front adresate soției de către E. Filatov, ostaș în Armata Română; livretul militar ce a aparținut lui V. Sava, originar din com. Bardar, județul Lăpușna; imaginea fotografică și casca de aviator a lui S. Harhalup, doborât în ziua de 30 iunie 1941 în timpul unei lupte deasupra satului natal Valea Adâncă, raionul Camenca; bluza militară a marinarului I. Caimacan și epoleții colonelului L. Grecul, participanți la război în cadrul Armatei Sovietice.

Câteva piese muzeale amintesc de cel mai îngrozitor lagăr al morții – cel de lângă Auschwitz-Birkenau din Polonia, unde și-au găsit moartea peste 4 mln de oameni, reprezentanți a 27 de naționalități.

Alături prezentăm haina de deținut al lagărelor sovietice însoțită de un certificat pe numele lui Vasile Cojocaru, fost deținut politic, și o adeverință prin care se constată că Petru Cojocaru a fost împușcat în anul 1942 în lagărul din Mariinsk, reg. Kemerovo.

Același destin l-au avut zeci de mii de basarabeni care au cunoscut Gulag-ul sovietic. Pe parcursul a 11 ani, din 1940 până în 1951, în RSSM au fost operate trei deportări pe scară largă și zeci de arestări și deportări locale. În iunie 1941 au fost deportate 3470 de familii ale „elementelor antisovietice” (22 848 de persoane). În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, 11293 de familii, peste 35 mii de oameni, cei mai harnici și devotați pământului plugari, au fost ridicați cu forța, fiind trimiși la pierzanie în Siberia și alte regiuni îndepărtate ale imperiului sovietic. În 1951, ca urmare a desfășurării operației „Nord”, au fost silite să plece pe alte meleaguri 723 de familii ale sectanților-iehoviști – peste 2600 de persoane.

Expoziția include fotografii, scrisori din lagăre, liste ale averii confiscate, obiecte personale ale celor deportați, alte mărturii documentare despre destinul unor oameni care au cunoscut calvarul deportării cum ar fi: poetul Nicolae Ţurcanu, savantul Alexei Bârlădeanu, profesoara Ecaterina Dementieva, familia Buiuc din Chiperceni, Orhei; famila Baciu din Mereni, Anenii Noi; familia Berezovschi din Chișinău; Xenia Butnaru din Strășeni, soții Alexandra și Grigore Scafaru din Ciuciuleni, Nisporeni și mulți, mulți alții.