#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Expoziții

Compartimentul „Războiul al Doilea Mondial și represiunile staliniste”

(Expoziția permanentă ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE)

Compartimentul reunește mărturii documentare despre al Doilea Război Mondial și represiunile politice din perioada dictaturii staliniste.

Numeroase fotografii, documente, piese de vestimentație militară, scrisori de pe front, obiecte ale foștilor combatanți reconstituie calvarul războiului care a provocat moartea a milioane de oameni și a cauzat pierderi materiale incomensurabile.

Compartimentul „Războiul al Doilea Mondial și represiunile staliniste”

Printre relicvele expuse sunt: imaginea fotografică a comandantului regimentului 12 dorabanți Gh. Niculescu, primul colonel român căzut în luptele de la Ţiganca la 9 iulie 1941; scrisorile de pe front adresate soției de către E. Filatov, ostaș în Armata Română; livretul militar ce a aparținut lui V. Sava, originar din com. Bardar, județul Lăpușna; imaginea fotografică și casca de aviator a lui S. Harhalup, doborât în ziua de 30 iunie 1941 în timpul unei lupte deasupra satului natal Valea Adâncă, raionul Camenca; bluza militară a marinarului I. Caimacan și epoleții colonelului L. Grecul, participanți la război în cadrul Armatei Sovietice.

Câteva piese muzeale amintesc de cel mai îngrozitor lagăr al morții – cel de lângă Auschwitz-Birkenau din Polonia, unde și-au găsit moartea peste 4 mln de oameni, reprezentanți a 27 de naționalități.

Alături prezentăm haina de deținut al lagărelor sovietice însoțită de un certificat pe numele lui Vasile Cojocaru, fost deținut politic, și o adeverință prin care se constată că Petru Cojocaru a fost împușcat în anul 1942 în lagărul din Mariinsk, reg. Kemerovo.

Același destin l-au avut zeci de mii de basarabeni care au cunoscut Gulag-ul sovietic. Pe parcursul a 11 ani, din 1940 până în 1951, în RSSM au fost operate trei deportări pe scară largă și zeci de arestări și deportări locale. În iunie 1941 au fost deportate 3470 de familii ale „elementelor antisovietice” (22 848 de persoane). În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, 11293 de familii, peste 35 mii de oameni, cei mai harnici și devotați pământului plugari, au fost ridicați cu forța, fiind trimiși la pierzanie în Siberia și alte regiuni îndepărtate ale imperiului sovietic. În 1951, ca urmare a desfășurării operației „Nord”, au fost silite să plece pe alte meleaguri 723 de familii ale sectanților-iehoviști – peste 2600 de persoane.

Expoziția include fotografii, scrisori din lagăre, liste ale averii confiscate, obiecte personale ale celor deportați, alte mărturii documentare despre destinul unor oameni care au cunoscut calvarul deportării cum ar fi: poetul Nicolae Ţurcanu, savantul Alexei Bârlădeanu, profesoara Ecaterina Dementieva, familia Buiuc din Chiperceni, Orhei; famila Baciu din Mereni, Anenii Noi; familia Berezovschi din Chișinău; Xenia Butnaru din Strășeni, soții Alexandra și Grigore Scafaru din Ciuciuleni, Nisporeni și mulți, mulți alții.