#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

Expoziții

„CONTRASTE PLASTICE”

Ludmila Zastavniţchi-Şeremet

23 aprilie – 23 mai 2021

La cea de-a 50-a aniversare jubiliară, lectorul universitar de la Facultatea Textile şi Poligrafie din cadrul Universității Tehnice a Moldovei, Ludmila Zastavniţchi-Şeremet, vernisează la Muzeul Național de Istorie a Moldovei expoziția personală de pictură cu genericul „Contraste plastice". Aceasta cuprinde peste 30 de lucrări realizate în tehnica acuarelei (2020-2021) și pastel (efectuate în 2011 și dedicate stilului cubism). Lucrările reprezintă libertatea culorilor de apă pe pânză sau hârtie, efectul, fluiditatea, spontaneitatea culorilor, gestul pictural care inspiră spre a crea cât mai multe lucrări. Autoarea este admirator al naturii, florilor, obiectelor tradiționale, stilizate prin forme, linii, culoare, cu impact major în compozițiile lucrărilor prezentate.

Autorul expoziției este artist plastic, lector universitar la Universitatea Tehnică a Moldovei (1995-prezent), membru a Uniunii artiștilor plastici din Moldova (din 2007). Născută la 3 aprilie 1971, în Sângerei, Ludmila Zastavniţchi-Şeremet își face studiile la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă", facultatea „Arte Plastice și Design" (1991-1995) și studiile de masterat la specialitatea „Design Industrial", Facultatea Industria Ușoară, UTM (1999-2000). A lansat primul album de pictură în 2013 şi a participat la programe TV cu N. Canțer, emisiunea „Atelier". Lucrările ei sunt etalate în sălile de curs din facultate unde activează și sunt prezente în colecții particulare din SUA, Germania, România, Rusia, Moldova.

Este participant frecvent, din 2000, al expozițiilor de grup a UAP Moldova, în cadrul evenimentelor republicane și internaționale cum sunt „Saloanele de primăvară", „Autumnale", „Saloanele Moldovei" Chișinău-Bacău, România, la centrul expozițional C. Brâncuși din Chișinău, Salonul Profesorilor de Arte Vizuale din Chișinău Moldova.

Prima expoziție personală de pictură a realizat-o la centrul expozițional „C. Brâncuși" din Chișinău, în anul 2008. Ulterior, lucrările sale au fost prezentate la Biblioteca Națională (2008), Biblioteca municipală „B.-P. Hașdeu" din Chișinău (2010), la Galeria de artă „Atrium" Chișinău (2013) și la Alianța franceză din Moldova (2015).
Activitatea profesională a fost marcată de câteva nominalizări în cadrul „Autumnalei 2010" și „Saloanele Moldovei 2012".

Expoziția poate fi admirată în holul de la etajul Muzeului Național de Istorie a Moldovei în perioada 23 aprilie - 23 mai 2021.

Vernisajul va fi realizat on-line în data de 23 aprilie 2021, ora 13.00, pe pagina de Facebook a muzeului.