#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„DAVELE MOLDOVEI”

(Fortificațiile traco-getice din spațiul pruto-nistrean la 70 de ani de la începutul cercetării)

20 septembrie – 31 octombrie 2016

Expoziția „Davele Moldovei" a fost organizată în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului și este dedicată aniversării a 70-a de la începutul investigaților arheologice la cetățile traco-getice de pe teritoriul actualei Republici Moldova. Ea reunește circa 160 piese arheologice din fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei și ale Muzeului de antichități „Tudor Arnăut" de la Universitatea de Stat din Moldova. Vestigiile arheologice sunt reprezentate de: vase ceramice de diferite forme și dimensiuni, unelte de muncă, arme, piese vestimentare și de podoabă, obiecte de cult etc.

Primele fortificații traco-getice din spațiul pruto-nistrean sunt semnalate încă în perioada interbelică. Însă, repertorierea și cercetarea lor demarează abia după cel de-al Doilea Război Mondial. Un merit deosebit în descoperirea și investigarea siturilor fortificate din sec. VI-III a. Chr. îl are cercetătorul G.D. Smirnov care în anul 1946 întreprinde mai multe periegheze în bazinul Nistrului Mijlociu, bazinul Răutului Inferior, bazinul Botnei. Ca urmare, au fost descoperite cetățile de la: Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „Revechin", Butuceni, Trebujeni „Potârca", Horodca Mare, Horodca Mică ș.a. În același an, la 29 august, sub conducerea lui G.D. Smirnov încep săpăturile la cetatea Saharna Mare, prima fortificație traco-getică de pe teritoriul actualei Republici Moldova, cercetată arheologic.

Perieghezele și investigațiile arheologice la cetățile traco-getice au continuat și în deceniile următoare, ceea ce a condus la cunoașterea la momentul de față a peste 80 de situri de acest tip.

În urma cercetărilor arheologice, realizate pe parcursul ultimilor 70 de ani, au fost recuperate numeroase și variate vestigii, a căror majoritate, actualmente, se află în fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Un loc aparte în expoziție îl ocupă vasele ceramice de diferite forme și dimensiuni, provenite din săpăturile lui G.D. Smirnov de la Butuceni, precum și din cercetările recente de la Saharna Mare, Saharna „Revechin", Trebujeni „Potârca", Horodca Mică, Rudi ș.a.

Activitatea de producție în fortificațiile traco-getice este argumentată de numeroasele unelte de muncă, prezente în expoziție prin topoare, seceri, cuțite și alte piese din fier. De asemenea, sunt expuse fusaiole de diferite dimensiuni și forme, utilizate de locuitorii cetăților la torsul lânii, inului etc.

Un rol important în stabilirea caracterului militar al fortificațiilor îl au armele atestate în majoritatea siturilor investigate arheologic. În expoziție ele sunt reprezentate de numeroase vârfuri de săgeți, confecționate din bronz.

O categorie aparte de descoperiri constituie piesele de podoabă, vestimentare și toaletă, prezentate de oglinzi, fibule, brățări, inele ș.a., confecționate din argint, bronz și fier.

Relațiile comunităților care au locuit în fortificațiile traco-getice și în așezările din împrejurimi cu civilizația greacă sunt demonstrate de numeroase piese de import: amfore, veselă de lux, podoabe etc. Acestea fiind prezente în expoziție prin lekane, amfore întregi și fragmentare, ce provin din faimoase centre grecești ca Chios, Thasos, Heracleea Pontică, Sinope ș.a.

Expoziția este completată de un șir de postere în care sunt redate hărți, ortofotoplanuri, imagini de ansamblu ale fortificațiilor, fotografii ale valurilor și șanțurilor de apărare, imagini ce redau procesul investigațiilor arheologice etc.

Pliant: