#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Expoziții

„Icoana lui Hristos – expresie vie a Evangheliei”

25 aprilie – 18 august 2024

Expoziția întitulată „Icoana lui Hristos - expresie vie a Evangheliei" este consacrată colecției de icoane cu subiect hristologic din patrimoniul Muzeului Național de Istorie al Moldovei. Expoziția are menirea de a familiariza publicul vizitator cu o parte din obiectele de artă ecleziastică din colecția muzeului, multe dintre acestea fiind expuse în premieră.

Constituind un compartiment esențial al vieții, icoanele sunt cele ce întruchipează preferințele artistice și viziunile asupra lumii ale diferitor segmente de populație. Icoanele conservate în colecțiile muzeale reprezintă modelul în miniatură al stilului și tradițiilor artei iconografice locale. Expoziția include bunuri culturale semnificative prin valoarea lor patrimonială, artistică, spirituală și memorialistică.

În cadrul expoziției sunt prezentate circa șaizeci de icoane ce provin din Basarabia, Ucraina, Rusia, Ierusalim și din Grecia. Cea mai timpurie icoană datează din anul 1810, în câmpul ei regăsindu-se și numele autorului, a călugărului Evtaf, cea mai târzie provine dintr-un atelier mănăstiresc din Grecia, datând din a II-a jumătate a secolului al XX-lea. Pictate pe lemn și pe pânză, icoanele reprezintă diverse stiluri de artă iconografică cum ar fi cele de tradiție bizantină și de manieră realist-academică, cele ce îmbină elementul baroc, precum și cele de expresie naivă. Icoanele expuse reprezintă rodul pictorilor cu pregătire specială și cel al zugravilor amatori, caracteristici ce evocă expresiile iconografice care au modelat în acea perioadă icoana basarabeană.

Elementul distinctiv al expoziției este diversitatea de categorii și stiluri de interpretare, de tehnici și materiale, de forme de realizare - toate acestea conferindu-i autenticitate și personalitate. Dată fiind prezența numeroasă a pieselor de aceeași categorie iconografică, criteriul de expunere al icoanelor este cel tipologic. Întregul material iconografic a fost sistematizat în cinci compartimente distincte. Primul grup tematic îl constituie icoanele ce evocă „Chipul evanghelic al Mântuitorului", categorie ce însumează și cele mai multe tipuri iconografice de la „Nașterea Domnului" până la „Punerea în mormânt". „Chipul lui Hristos în slavă" include subiectele iconografice - „Schimbarea la față", „Învierea Domnului" și „Înălțarea Domnului" - momente în care apostolii sunt inițiați în taine revelatorii încă necunoscute pentru ei. „Chipul nefăcut de mană al Mântuitorului" este înfățișat în icoanele „Mahrama regelui Abgar" și „Mahrama Veronicăi", acestea reprezentând achiropiitele", imagini pe care, conform tradiției, chipul Mântuitorului apare în mod miraculos.

Prima reprezentare este considerată „Fața bizantină" sau orientală, a Domnului, imprimată pe marama trimisă regelui Abgar al Edesei, a doua, fiind numită și „Fața romană" sau occidentală, aceasta redând chipul pătimind al Domnului de pe năframa Veronicăi, femeia care prin atingerea hainei Mântuitorului s-a vindecat de suferințele grele. Icoanele „Bunul Păstor" reprezintă „Chipul simbolic al Mântuitorului", chip inspirat din Evanghelie, din cuvintele și pildele Mântuitorului, redat pe cât de profund, pe atât de sublim și pur în spiritualitatea sa. Tipurile iconografice Iisus Hristos „Viță-de-vie", Iisus Hristos „Pantocratorul", Iisus Hristos „Marele Împărat" și Iisus Hristos „Marele Arhiereu" întruchipează „Chipul liturgic al Mântuitorului". Cele mai numeroase imagini din acest compartiment sunt cele în care Iisus Hristos este redat în postură de Pantocrator. Reprodus în circa 40 de icoane, pentru expunere au fost selectate cele mai reprezentative prin mesajele lor artistice și spirituale.

Drept material complementar au fost utilizate și alte obiecte liturgice din patrimoniul muzeului - cruci pectorale, sfeșnice, potire, cădelnițe etc. Publicul vizitator va avea posibilitatea să examineze și unele detalii mărite din compoziția icoanelor expuse, amplasate separat, acestea putând să-l surprindă plăcut.

#Exponatul Lunii

Icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață”

„Icoana lui Hristos – expresie vie a Evangheliei”

25 aprilie – 18 august 2024

#Exponatul Lunii