#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

Expoziții

„Istoria orașului Riga pe parcursul unui secol: din 1914 până în 2014”

Organizată de Ambasada Letoniei în Republica Moldova, la inițiativa Ministerului Afacerilor Externe al Letoniei

5-20 octombrie 2016

Scopul expoziției itinerante este de a reflecta, prin intermediul imaginilor și a colajelor foto, cele mai importante transformări ale orașului Riga în decursul unui secol, ca urmare a marilor evenimente ce au avut loc în Europa anilor 1914-2014.

Sunt abordate diverse teme, precum: războiul și libertatea, personalitățile marcante ale timpului, moda, arhitectura, design-ul, muzica și alte sfere ale culturii, toate având ca subiect reconstituirea trecutului orașului Riga, cu diversele sale fațete.

Moto-ul expoziției: „Phoenix-ul Riga".
Orașul Riga este comparat cu pasărea Phoenix din mitologia greacă, care după ardere a fost capabilă să reînvie din propria-i cenușă. Doar într-un singur secol, Riga a trecut prin șapte schimbări ale formei de guvernare:
- Rusia Ţaristă;
- Kaiserul German;
- Letonia Sovietică „roșie" și Republica Letonă „albă";
- Ocupația de către URSS și Germania Nazistă;
- Ocuparea sovietică, din nou;
- Perioada până la restaurarea independenței Republicii Letone.

În 1915 au fost evacuate fabricile din Riga, fapt ce s-a soldat cu reducerea la jumătate a populației urbei. În 1919, Riga a trecut prin atacul masiv al armatei conduse de aventurierul P. Bermondt-Avalov, care a lăsat cheiul râului Daugava în ruine. Reforma agrară din 1920 a dat dreptul la proprietate asupra pământului, oferind șansa de a construi și extinde orașul și de a mări populația până la un milion de locuitori. Devastarea orașului vechi în anul 1941 a fost urmată de restaurarea lui postbelică, pe fostele pășuni și grădini construindu-se noi cartiere rezidențiale. Astăzi Riga se mândrește cu patrimoniul său cultural.

Expoziția relevă impactul unui șir de evenimente care s-au întâmplat în Europa secolului XX asupra istoriei letonilor, impact ce s-a soldat cu pierderea independenței Republicii Letone. Evenimentele majore - războaiele și revoluțiile - sunt ilustrate pe panouri prin imagini istorice alb-negru. Îndepărtarea ruinelor și reconstrucția orașului, ca un nou început, sunt prezentate prin istoria a două puncte nodale - Piața Sfatului și Citadela. Peisajele urbane sunt completate cu imagini despre viața cotidiană a locuitorilor din Riga.

Expoziția mai cuprinde și alte imagini, precum: Riga înfloritoare după Primul Război Mondial, Riga în flăcări la 1941, Riga sovietică, Riga în timpul baricadei din 1991, Riga la 20 de ani de la restaurarea independenței. Aceste fotografii simbolizează capacitatea orașului Riga de a renaște, precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă.