#Exponatul Lunii

Se zice că icoanele, prin harul dumnezeiesc pe care îl au, îşi aleg singure locul de unde să-şi poată manifesta puterile de binecuvântare şi mângâiere. Aşa s-a întâmplat ca o icoană a Maicii Domnului să poposească pe meleagurile noastre pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, timp în care aceste teritorii erau implicate în campaniile militare din cadrul războiului ruso-turc din anii 1787-1791. Împrejurările apariţiei acestei icoane în Basarabia sunt confirmate de mai multe referinţe de epocă, din care rezultă că ofiţerul rus N.A. Albaduev aduce cu sine icoana în perioada operaţiilor militare amintite mai sus, iar după moartea lui, rudele – soţia colonelului sau mama lui – dăruiesc această icoană mănăstirii unde ofiţerul, venind în postul Crăciunului, pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine, moare subit. Icoana Maicii Domnului a fost aşezată iniţial în biserica veche din lemn, unde se afla cavoul ofiţerului, mai târziu fiind depusă în noua biserică, zidită şi sfinţită în anul 1816, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Icoana va deveni în curând foarte populară, iar faima ei va creşte în mod deosebit datorită vindecărilor săvârşite prin mijlocirea Maicii Domnului, presa de epocă înregistrând în detalii numele persoanelor vindecate, locul de trai şi suferinţele lor. Arhimandritul Serafim, stareţ al mănăstirii în perioada 1805-1827, menţiona despre cinstirea deosebită a icoanei Maicii Domnului de la mănăstirea Hârbovăţ, poporul ortodox căutând dintotdeauna în faţa acestei icoane a Împărătesei Lumii ajutor şi apărare. Credincioşii au numit-o Icoană Făcătoare de Minuni, înainte ca Sfântul Sinod să emită Ucazul cu nr. 526 din 26 ianuarie 1859, semnat de împăratul Alexandru al II-lea, prin care acestui chip al Preacuratei i se atribuia titlul de Icoană a Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăţ. Recunoscându-i calităţile miraculoase, Sfântul Sinod va institui, totodată, procesiuni religioase cu aducerea anuală a icoanei la Chişinău la 1 octombrie şi întoarcerea ei ulterioară la mănăstire la 23 aprilie.

Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ este unul dintre cele mai timpurii şi mai populare tipuri mariale – cel al Hodighitriei. În acest model iconografic, Născătoarea de Dumnezeu şi Pruncul sunt reprezentaţi în poziţie frontală, privind spre cel ce se roagă. Fecioara îşi ţine Pruncul pe mâna stângă, cu dreapta arătând spre El. Pruncul binecuvântează cu mâna dreaptă, în mâna stângă ţinând sulul sacru – simbolul Evangheliei. Din punctul de vedere al reprezentărilor, trebuie să menţionăm că, în mare parte, icoanele Maicii Domnului de la Hârbovăţ denotă o atitudine mai deosebită între personaje decât în cazul unei Hodighitrii tradiţionale, remarcându-se o afecţiune specială, accentuată de poziţia chipurilor unul faţă de altul, de aplecarea mai pronunţată a capetelor, de expresia blândă pe faţa Pruncului. Putem spune că, în iconografia Maicii Domnului de la Hârbovăţ, sunt îmbinate armonios trăsăturile a două modele mariologice distincte: Maica Domnului Hodighitria, sau Îndrumătoarea, şi Maica Domnului Eleusa, sau Mila Afectuoasă.

Copii fidele ale icoanei se mai păstrează în Catedrala Mitropolitană din Chişinău, în catedrala Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Chişinău, în biserica de vară a mănăstirii Noul Neamţ din satul Chiţcani (Căuşeni), în biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Sîrcova (Rezina), în catedrala Schimbarea la faţă din Bolgrad, în mănăstirea Schimbarea la faţă din localitatea Tatarbunar, în biserica Sfânta Parascheva din satul Furatovca, regiunea Odesa, în mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din oraşul Odesa, în mănăstirea Înălţarea Domnului din oraşul Teplodar (Ucraina), în mănăstirea Sfânta Treime din s. Mramor, de lângă Topolovgrad (Bulgaria), în catedrala Sfântul Cneaz Alexandru Nevski din Ungheni ş.a.

Click aici pentru Turul Virtual al Muzeului

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Magia covorului vechi”

27 septembrie - 31 decembrie 2018

Cu prilejul Zilelor Europene ale Patrimoniului, joi, 27 septembrie 2018, ora 15.00, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a fost inaugurată expoziţia „Magia covorului vechi".

Covoarele moldoveneşti prezentate în cadrul expoziţiei sunt datate cu sf. sec. XVIII - înc. sec. XX şi reprezintă colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. O parte dintre acestea sunt expuse în premieră.

Colecţia muzeală de covoare s-a format în ultimele decenii ale secolului XX prin achiziţii, donaţii şi transferuri, numărând astăzi peste 250 de piese cu o valoare documentară şi artistică deosebită. Din colecţie fac parte: covoare tradiţionale moldoveneşti, covoare contemporane, covoare dedicate unor evenimente speciale din viaţa social-politică, covoare cu valoare memorială, tapiserii etc.; ţesături din lână de diferite dimensiuni şi destinaţii.

Piesele expuse reflectă o multitudine de motive şi compoziţii ornamentale, specifice covorului moldovenesc. Cele mai răspândite motive în ornamentica ţesăturilor din lână sunt cele vegetale şi geometrice, reprezentarea păsărilor, omului, uneltelor de muncă ş.a.

Dintre motivele vegetale întâlnim pomul vieţii, ghiveciul şi buchetele de flori, ramurile, ghirlandele, fructele etc., toate acestea fiind stilizate. Variate forme are motivul „Pomul vieţii", ce întruchipează forţa roditoare a naturii vii sau arborele înţelepciunii, pomul neamului. Anume acest motiv ornamental este redat pe un păretar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prezentat în expoziţie, care este şi cea mai veche ţesătură din lână în colecţia muzeului.

Cele mai frecvente motive geometrice sunt vrâstele transversale drepte şi ondulate, triunghiurile, romburile, pătratele, stelele, zimţii, cârligele, liniile frânte ş.a. În cele mai bune tradiţii ale covorului moldovenesc este lucrat covorul „Stele", datat cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. Decorul câmpului central, de culoare verde deschis, constă din câteva rânduri de stele cu opt colţuri, iar chenarul roşu închis este decorat cu romburi policrome. Steaua cu opt colţuri simbolizează motorul timpului, energia regeneratoare.

Adeseori, alături de figurile geometrice şi cele vegetale, era reprezentat chipul femeii, simbolul vieţii şi al fertilităţii.

Pe covoarele moldoveneşti sunt întâlnite des păsări stilizate - cocoşi, gâşte, raţe, păuni; diferite insecte - cărăbuşul, păianjenul; monograme, semne şi anul realizării. Multe dintre aceste motive ornamentale, în diferite variante, pot fi urmărite pe piesele din cadrul expoziției.

Expoziţia „Magia covorului vechi" contribuie la promovarea valorilor culturale naționale, care fac parte din patrimoniul cultural al umanității. Ea va fi deschisă pentru public până la 31 decembrie 2018.