Războiul de la Nistru începe să aibă o istorie a sa, eroii şi erorile sale...

Ca şi oricare alt război, acesta conţine o mare doză de mister, de întunecare, de nebunie. La prima vedere, s-ar părea că patimile s-au aprins ca şi cum din nimic, pe nesimţite, de la o nevinovată lege cu privire la funcţionarea limbilor.

În realitate însă nu confruntările lingvistice, nu învrăjbirea dintre românii moldoveni și rusofoni, dintre Chișinăul „naționalist" și Tiraspolul „internaționalist", „iubitor de pace", cum afirma propaganda smirnovistă, ci lupta pentru menţinerea imperiului bolşevic stă la baza conflictului politic din zona nistreană, conflict care la începutul primăverii lui 1992 a degenerat într-un adevărat război fratricid.

Sub pretextul inventat al „apărării hotarelor de sud ale Rusiei", aventurierii politici din fosta metropolă au încurajat separatismul transnistrean, au înarmat formaţiunile paramilitare ale gardiştilor, au trimis împotriva Moldovei independente mii de cazaci mercenari, criminali eliberaţi înainte de termen din închisori, tancuri şi rachete „Alazan", sperând că cu ajutorul lor vor reuşi să reanime imperiul dispărut.

În ziua de 2 martie 1992, când Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur rostea, în şedinţa plenară a Adunării Generale a ONU, discursul de graţie cu prilejul primirii Republicii Moldova în Organizaţia Naţiunilor Unite, grupuri de gardişti şi cazaci înarmaţi cu pistoale-mitraliere şi maşini blindate au luat cu asalt sediul secţiei raionale de poliţie Dubăsari. Au căzut cei dintâi morţi. La sud, în Vulcăneşti, alt grup înarmat atacă sediul raional al poliţiei. Acelaşi lucru se întâmplă, simultan, la Tighina, Grigoriopol şi Cocieri...

Printre primii care au căzut atunci la datorie sunt: locotenent-colonelul Mihai Moraru, comisarul secţiei raionale de poliţie Hânceşti; Iurie Bodiu, Valentin Slobozenco, Tudor Buga, Sergiu Ostaf, Vitalie Păvăluc, Victor Lavrenţov, rus de naţionalitate, originar din Tighina; Boris Dovgani din Pârâta, Serghei Culaţchi, ginerele bravului combatant generalul Anton Gămurari... Din apele Nistrului au fost pescuite corpurile neînsufleţite ale sergentului V. Purice şi şoferului N. Galben din Tighina.

Sunt atacaţi oameni paşnici, sate întregi sunt ţinute sub tirul căzăcesc, peste 50 mii de locuitori paşnici din zona nistreană sunt nevoiţi să-şi părăsească vetrele, salvându-se de urgia războiului.

Calvarul început la Dubăsari a lăsat în urma sa sute de morţi şi schilozi, orfani, văduve, mame cu suflete împietrite de durere; a provocat distrugeri şi pierderi materiale incomensurabile pe ambele maluri ale Nistrului.

Crâmpeie şi cronici mai detaliate ale acelor evenimente dramatice pot fi găsite în diferite izvoare: albume, monografii, culegeri de documente, lucrări memorialistice, relatări de ziare.

O cronică foto-documentară a acestui război ne oferă şi expoziţia comemorativă „Memoria unui război nedeclarat".

 

 

 

Ea a fost concepută ca un omagiu adus tuturor participanţilor la acţiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova și, în primul rând, celor care și-au sacrificat viața pe altarul libertății Patriei.

Imagini cutremurătoare realizate de către fotoreporterii N. Pojoga, M. Vengher, T. Iovu, A. Mardare, S. Voronin, T. Anghel ş. a. reconstituie calvarul prin care au trecut apărătorii Moldovei în luptele de la Dubăsari şi Tighina, pe platourile de la Cocieri şi Coşniţa, au imortalizat eroismul şi bărbăţia poliţiştilor şi voluntarilor moldoveni, greutăţile şi umilinţele războiului, familii distruse, case şi sate în ruine, chipuri de femei şi copii transfigurate de durerea pierderii celor dragi.

Un compartiment aparte al expoziţiei este dedicat poliţiştilor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Expoziţia „Memoria unui război nedeclarat" a fost organizată cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru.