#Exponatul Lunii

Printre fiinţele din mitologia greacă se numără satirul (în greaca veche - Σάτυρος), numit şi Silen, demon al naturii, al pădurii, de sex masculin, cunoscut a fi companionul zeilor Pan şi Dionis. Satirii erau închipuiţi dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis şi fugărind menadele şi nimfele. În mituri, aceştia sunt reprezentaţi ca având partea de sus a corpului umană, iar cea de jos - fie de cal, fie de ţap, fapt pentru care aveau şi cozi lungi şi stufoase.
Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omeneşti (aveau picioare, şi nu copite). Un rol aparte în legendele greceşti îl are satirul Marsias (Μάρσιας). De asemenea, îl mai întâlnim şi pe zeul Pan sub înfăţişarea unui satir.

Despre provenienţa lor ne relatează istoricul Hesiod, menţionând că satirii sunt iubitori de vin, iar legendele mai susţin că anume satirii au salvat-o pe Ariadna (Aριαδνη), fiica regelui Minos din Creta, pe care iubitul ei Theseu (Θησεύς) a părăsit-o singură pe insula Naksos (Νάξος).

Satirii mai sunt interpretaţi ca fiinţe de o putere şi rezistenţă deosebită, dar care, totodată, preferă muzica, unul din principalele lor atribute fiind fluierul. La fel, printre atributele satirilor se mai numără şi tirsul, vasele pentru vin, burdufurile.

Figurina Satirului din colecţia MNIN este unică. Ea este executată din bronz şi are înălţimea de 17 cm. Figurina este realizată într-o manieră mai stilizată, reprezentând personajul în picioare, cu mâna dreaptă ţinând parcă ceva, iar cea stângă fiind deteriorată. La fel, şi piciorul stâng este incomplet. Unii cercetători o consideră drept toartă a unui vas (posibil, cupă). Cu siguranţă, piesa avea un caracter simbolic.

Presupunem datarea piesei din perioada clasică grecească, sec. IV a. Chr.

Click aici pentru Turul Virtual al Muzeului

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Milenii de civilizație la Orheiul Vechi. 70 de ani de cercetări arheologice”

21 septembrie 2017 - 31 decembrie 2018

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a inaugurat la 21 septembrie expoziția „Milenii de civilizație la Orheiul Vechi. 70 de ani de cercetări arheologice". Evenimentul este organizat în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului.

În anul 2017 se împlinesc 70 de ani de la începutul investigațiilor arheologice în microzona Orheiul Vechi. Vatră de istorie milenară, Inima și Sufletul Moldovei, Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi reprezintă un loc unic, în care s-au contopit de minune elemente de istorie și arheologie, de etnografie și arhitectura rurală tradițională, lăcașuri de cult rupestre și imagini de neuitat ale peisajului din această zonă. Începutul cercetărilor acestui sit a fost pus încă in anii postbelici 1947-1948, de către savantul Gh.D. Smirnov, iar ulterior aici au lucrat renumiți arheologi moldoveni, I. Niculiță, P. Bârnea, Gh. Postică, T. Reaboi, E. Abâzova, T. Arnăut, O. Munteanu, A. Zanoci etc. Pentru mulți arheologi din Republica Moldova, șantierele de la Orheiul Vechi au devenit permis de activitate profesională ulterioară.

Originalitatea expoziției dedicată Orheiului Vechi constă în faptul că majoritatea pieselor prezentate sunt expuse pentru prima dată, cu toate că acestea au fost cercetate și incluse deja în circuitul științific.

Expoziția reunește o serie de obiecte care au aparținut diferitelor civilizații ce s-au perindat acolo, fiind structurată în două compartimente: epoca antică de viețuire la Orheiul Vechi și perioada medievală.

Primul compartiment cuprinde vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul cetății getice de la Butuceni. Acestea reprezintă diverse obiecte ale culturii materiale a populației băștinașe, precum vase de lut, unelte, arme și obiecte de cult. Relațiile comerciale pe care aceștia le-au purtat cu negustorii greci, sunt exprimate prin multiplele fragmente de vase grecești, diverse recipiente pentru păstrarea produselor și vase uzuale. Cantitatea impunătoare a amforelor grecești din totalul fragmentelor ceramice (circa 20%), demonstrează importanța și semnificația acestei cetăți getice pentru lumea barbară din regiunea dată, iar descoperirea primului și unicului sanctuar - calendar getic, vine să confirme importanța acestui habitat, ca centru politic, social și economic al comunităților getice din regiune.

Cel de-al doilea compartiment este dedicat civilizației medievale de la Orheiul Vechi. Cercetările arheologice au confirmat caracterul urban al așezării în perioada Hoardei de Aur (sec. XIV) și numele lui - Şehr al-cedid // Orașul Nou. Colecția de materiale cuprinde vase ceramice de lux, un bol din porțelan chinezesc, vase de import de tip Kashin, specifice Hoardei de Aur, tuburi de apeduct, unelte și arme din os și metal. Sunt expuse cele două mari depozite găsite la Orheiul Vechi: unul e alcătuit din piese agricole, iar celălalt din obiecte de harnașament și gospodărești.

Descoperirile monetare sunt reprezentate de emisiunile locale, asociate cu monede provenite din diferite state, dar și pușculițe, greutăți, talgere pentru cântar.

Perioada moldovenească (sec. XV-XVI) este reprezentată de vase ceramice, unelte agricole și de uz casnic din metal, piatră, os și ceramică, dar și arme, cahle, cruciulițe și sfeșnice. Un loc aparte revine celor două tunuri de bronz, din sec. al XV-lea, piese de unicat pentru spațiul românesc.

Expoziția este completată cu o serie de imagini ce reflectă procesul cercetărilor arheologice, precum și cu fotografiile celor mai frumoase artefacte și peisaje ale Orheiului Vechi.