#Exponatul Lunii

Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.

Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.

La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.

Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.

În 1932 este înfiinţată Federaţia Română de oină.

Click aici pentru Turul Virtual al Muzeului

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Milenii de civilizație la Orheiul Vechi. 70 de ani de cercetări arheologice”

21 septembrie 2017 - 31 decembrie 2018

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a inaugurat la 21 septembrie expoziția „Milenii de civilizație la Orheiul Vechi. 70 de ani de cercetări arheologice". Evenimentul este organizat în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului.

În anul 2017 se împlinesc 70 de ani de la începutul investigațiilor arheologice în microzona Orheiul Vechi. Vatră de istorie milenară, Inima și Sufletul Moldovei, Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi reprezintă un loc unic, în care s-au contopit de minune elemente de istorie și arheologie, de etnografie și arhitectura rurală tradițională, lăcașuri de cult rupestre și imagini de neuitat ale peisajului din această zonă. Începutul cercetărilor acestui sit a fost pus încă in anii postbelici 1947-1948, de către savantul Gh.D. Smirnov, iar ulterior aici au lucrat renumiți arheologi moldoveni, I. Niculiță, P. Bârnea, Gh. Postică, T. Reaboi, E. Abâzova, T. Arnăut, O. Munteanu, A. Zanoci etc. Pentru mulți arheologi din Republica Moldova, șantierele de la Orheiul Vechi au devenit permis de activitate profesională ulterioară.

Originalitatea expoziției dedicată Orheiului Vechi constă în faptul că majoritatea pieselor prezentate sunt expuse pentru prima dată, cu toate că acestea au fost cercetate și incluse deja în circuitul științific.

Expoziția reunește o serie de obiecte care au aparținut diferitelor civilizații ce s-au perindat acolo, fiind structurată în două compartimente: epoca antică de viețuire la Orheiul Vechi și perioada medievală.

Primul compartiment cuprinde vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul cetății getice de la Butuceni. Acestea reprezintă diverse obiecte ale culturii materiale a populației băștinașe, precum vase de lut, unelte, arme și obiecte de cult. Relațiile comerciale pe care aceștia le-au purtat cu negustorii greci, sunt exprimate prin multiplele fragmente de vase grecești, diverse recipiente pentru păstrarea produselor și vase uzuale. Cantitatea impunătoare a amforelor grecești din totalul fragmentelor ceramice (circa 20%), demonstrează importanța și semnificația acestei cetăți getice pentru lumea barbară din regiunea dată, iar descoperirea primului și unicului sanctuar - calendar getic, vine să confirme importanța acestui habitat, ca centru politic, social și economic al comunităților getice din regiune.

Cel de-al doilea compartiment este dedicat civilizației medievale de la Orheiul Vechi. Cercetările arheologice au confirmat caracterul urban al așezării în perioada Hoardei de Aur (sec. XIV) și numele lui - Şehr al-cedid // Orașul Nou. Colecția de materiale cuprinde vase ceramice de lux, un bol din porțelan chinezesc, vase de import de tip Kashin, specifice Hoardei de Aur, tuburi de apeduct, unelte și arme din os și metal. Sunt expuse cele două mari depozite găsite la Orheiul Vechi: unul e alcătuit din piese agricole, iar celălalt din obiecte de harnașament și gospodărești.

Descoperirile monetare sunt reprezentate de emisiunile locale, asociate cu monede provenite din diferite state, dar și pușculițe, greutăți, talgere pentru cântar.

Perioada moldovenească (sec. XV-XVI) este reprezentată de vase ceramice, unelte agricole și de uz casnic din metal, piatră, os și ceramică, dar și arme, cahle, cruciulițe și sfeșnice. Un loc aparte revine celor două tunuri de bronz, din sec. al XV-lea, piese de unicat pentru spațiul românesc.

Expoziția este completată cu o serie de imagini ce reflectă procesul cercetărilor arheologice, precum și cu fotografiile celor mai frumoase artefacte și peisaje ale Orheiului Vechi.