#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

"O istorie a coifurii"

(18 mai 2010 – 31 decembrie 2011)

Expoziția are ca scop valorificarea expozițională a bunurilor culturale cu valoare de patrimoniu din colecțiile Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei. Pentru a avea o imagine mai amplă asupra întregului fond al patrimoniului mobil ce ține de latura militară, partea cea mai spectaculoasă din cadrul istoriei popoarelor, expoziția aduce în centrul atenției publicului un accesoriu obligatoriu al vestimentației militare - acoperământul de cap.

Acest tip de artefact militar este prezentat într-o expunere separată în premieră.

Colecția de coifură a MNAIM, constituită în a doua jumătate a secolului al XX-lea prin donații și descoperiri fortuite, include peste 300 de piese din cele mai vechi timpuri până în prezent, oferind o imagine asupra evoluției acestui element de costum militar pe plan european. O parte dintre piesele de coifură ale colecției au aparținut unor mari personalități militare. Colecția conține toate tipurile de piese ce compun coifura, înfățișând profilul spiritual al societății din care face parte militarul respectiv.

Expoziția „O istorie a coifurii" cuprinde o selecție de circa 100 de piese de patrimoniu, cele mai reprezentative din colecția dată. Prezentarea este făcută în ordinea evolutivă, din sec. IV î. H. până în zilele noastre, din punctul de vedere al tipului de acoperământ de cap.

Prezentarea pieselor de coifură își propune să evidențieze principalele schimbări uniformistice survenite în decursul timpului ca urmare a dezvoltării și perfecționării instituției militare.

Piesele de coifură expuse provin din Imperiul Rus, Prusia, Austro-Ungaria, Franța, Italia, România, Imperiul Otoman, Germania, URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Republica Moldova.

Artefactele militare înglobate în expoziție sunt de diverse tipuri - cóifuri, căști, chivere, ceacăie, capele, bonete, fesuri, pălării, berete, chipiuri, șepci, căciuli - și diferite ținute, de campanie și de stradă.

Cele mai vechi și valoroase obiecte din cadrul expoziții sunt două cóifuri, unul de tip frigian, datat cu cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea î. H. și descoperit în 1958 la Olănești, raionul Ştefan Vodă, într-un tezaur, și altul de secolul al XIV-lea, găsit la Orheiul Vechi.

Cele mai recente piese de coifură aparțin Armatei Naționale a Republicii Moldova - șapcă, chipiu, cușmă, model 1992.

Expunerea este complinită cu accesorii de coifură - panaș, pompon, egretă, însemne de armă, furajeră, precum și cu piese disparate: epoleți, leduncă, bandulieră, cartușieră, centiron, porthartă, cravașă, mască și ochelari de protecție, dragon pentru sabie, toc de pistol, sac de merinde, valtrap, arme etc. Pe manechine sunt prezentate câteva tipuri de uniforme: de trompet de ulani (1855), de husar (1855), de locotenent-colonel de roșiori (1934) și de militar al Gărzii de onoare a Armatei Naționale (1992). Pe pereți sunt panotate fotografii cu tipuri de militari din diferite țări ale Europei în vestimentație specifică. Toate acestea contribuie la reconstituirea, peste timp, a fenomenului militar european.

-1-